CAPITOLUL XIV
PENTRU CA NU SE CADE A-SI ARATA CINEVA VIATA SI FAPTELE SALE CELE BUNE
INAINTEA OAMENILOR PENTRU LAUDA, CA SA-L LAUDE SI SA-L FERICEASCA PE EL OAMENII
1) Zis-a un batran oarecare : cel ce isi descopere si isi arata faptele sale
cele bune pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu
omul care seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste
dansa ca s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i
ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde
faptele sale cele bune, acela este asemenea omului care, samanandu-si samanta
sa, indata o acopere cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste.
2) Zis-a un parinte : calugarul care se sileste sa fie bine placut oamenilor,
ca sa-l laude, sa-l fericeasca si sa-l slaveasca, unul ca acela isi pierde
bunatatile lui si ramane fara de roada si uscat.
3) Odata fiind la Schit praznicul hramului bisericii, s-au adunat din toate
partite multime de parinti, dupa cum le era obiceiul. Si dupa slujba bisericii,
au mers in trapeza dupa obicei si au sezut toti la masa si au inceput a manca.
Iar un batran oarecare din cei straini care venisera la praznic, nu manca nimic
altceva, decat paine goala. Egumenul luand seama ca nu mananca, l-a poftit ca
sa ospateze, nestiindu-i obiceiul postirii. Acesta raspunzand, a zis egumenului
in auzul tuturor parintilor : iarta-ma, parinte, ca eu nu mananc niciodata
fiertura, decat paine cu sare. Si sculandu-se un batran, i-a grait : mai bine
ar fi fost de ai fi mancat totdeauna carne de trei ori pe zi la chilia ta,
decat sa-ti arati si sa-ti spui viata si postirea ta, in vederea si auzirea a
tot soborul, postire care iti este zadarnica.
4) Era intr-un loc un batran oarecare foarte postitor, atat incat paine nu manca
niciodata. Acesta a mers odata la un oarecare batran mare. Iar la acel batran
se intamplase in acea vreme de venisera multi parinti pentru invatatura si
folosul sufletesc, caci era foarte iscusit in cunostinta si intelegerea
Sfintelor Scripturi si in lucrurile duhovnicesti. Deci vazand el ca s-au adunat
la dansul atati cinstiti parinti si fiind zilele Praznicului Rusaliilor, care
sunt dupa Pasti, a poruncit ucenicului sau sa fiarba bucate si sa le faca lor
masa, sa-i ospateze, fiindca unii dintr-insii venisera foarte de departe. Si
daca s-au gatit bucatele si au pus masa, i-a poftit pe toti Parintii sa sada la
masa si sa se ospateze intru slava lui Dumnezeu. Si asa au sezut toti si au
inceput a manca. Iar acel batran postitor sezand si el la masa, n-a vrut sa
manance bucate, din care mancau toti parintii, ci scotand bob muiat din desagii
sai si-a pus dinainte. Dupa scularea de la masa, l-a chemat pe el batranul de
departe si i-a zis in taina : frate, de vrei sa te folosesti de infranarea si
postirea ta, oriunde vei merge si iti vor purie tie masa, mananca cele ce iti
vor pune tie dinainte, de nimic indoindu-te, dupa cuvantul Domnului Hristos !
Dar sa nu-ti arati viata, infranarea si postirea pe care o ai la chilie,
parandu-ti-se ca de vei manca din acele bucale la masa, iti vei sminti si-ti
vei strica postul. Nu, frate, de vei manca intru slava lui Dumnezeu, de nimic
indoindu-te, pentru ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, atunci nu-ti vei
sminti, nici iti vei strica postul tau, ci mai vartos il vei lamuri si il vei
lumina. Iar de te vei indoi si nu vei vrea nicidecum sa mananci sezand cu
fratii la msasa din bucatele ce ti se vor pune inainte, si din care mananca si
alti frati si parinti, atunci, frate, nu ti se cade sa iesi sa mergi nicaieri,
niciodata de la chilia ta. Ci sezi si-ti pazeste obiceiul si postirea la
chilie. Si asa fiind invatat de acel sfant parinte, s-a smerit si s-a supus
ascultarii si mult s-a folosit de cuvintele lui. Si de aici inainte, cand i se
intampla sa mearga undeva, afara, la lume, si-i punea cineva masa, atunci el
sedea si primea si manca intru slava lui Dumnezeu, fara nici o indoiala, din
cele ce i se puneau pe masa. Iar daca mergea la locul si chilia lui, iar isi
pazea obiceiul si postirea. Si pururea se arata, multumind batranului ce l-a
indreptat pe el si asa s-a mantuit.
5) Un frate oarecare l-a intrebat pe un batran mare si iscusit foarte intru
stiinta invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi, zicand : parinte, ce
voi face cand mi se va intampla sa merg undeva, afara la tara, sau la vreo
manastire si acolo imi vor pune mie masa, sau ma vor pofti sa sed la masa, sa
mananc bucate cu dansii ? Iar bucatele ce mi le vor pune pe masa, vor fi toate
de care eu postesc si nu le mananc ? Deci, parinte, oare bine va fi sa-i poftesc
de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu, sau mai bine va fi
sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si sa-mi stric
obiceiul postirii ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, la aceasta avem noi
porunca si invatatura din gura Insasi a Domnului si Dumnezeului si
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot binele,
folosul si mantuirea noastra, zicand : nicidecum sa nu va aratati oamenilor
postind, ci oriunde veti merge si va vor pune voua masa, cele ce se vor pune
voua dinainte, sa mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati postirea voastra
inaintea oamenilor. Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te sfatuiesc
pe tine alt sfat si alta invatatura mai buna si mai de folos tie, decat Domnul
Hristos ? Ci mai vartos si eu, dupa cuvantul Domnului, asa iti zic si te
sfatuiesc : oriunde vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti se
vor pune inainte intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te
vei intoarce si vei merge la chilia ta, atunci iti pazeste obiceiul postirii
tale, in taina ! De nu vei vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade nicidecum sa
iesi, ca sa mergi undeva afara din chilia ta.
6) Un batran oarecare, duhovnicesc dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra
chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si
ascultand putin, incepeau a salta; si iar stand, ascultau si iar incepeau a
salta si asa faceau catva timp. Iar batranul vazand, s-a sculat de unde sedea
si privea, si a mers la chilia acelui frate, sa vada pricina de atata bucurie
si saltare a acelor spurcati diavoli, si apropiindu-se batranul de chilia
fratelui, dracii, vazandu-l venind asupra lor, rusinandu-se s-au dat in laturi
ca niste caini, unul intr-o parte, altul intr-alta si asa departandu-se, au
fugit. Iar batranul apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau
saltand acei draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas
mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut batranul, ca pricina
bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si
intrand la dansul in chilie, l-a gasit stand la fereastra si citind. Fratele,
indata lasandu-si citirea, s-a inchinat dupa obicei, cu smerenie. Atunci
batranul i-a zis : fiule, mai de folos ti-ar fi tie de te-ai culca in chilia ta
si sa dormi toata ziua decat sa citesti cu asa sunet in glas, precum citesti.
Caci nu-ti este de nici un folos, ci este bucurie si veselie si saltare
dracilor. Acum, iata am gonit doi draci de la fereastra ta, care se bucurau si
saltau ascultand si auzind glasul citirii tale si pe care i-am vazut de la
chilia mea, ascultand si saltand la fereastra. Dintr-adins am venit la tine,
fiule, ca sa-ti parasesti acel sunet de glas in rugaciunea si citirea ta, si
sa-ti citesti pravila si rugaciunea calugareste, in taina, dupa cum ne-a
poruncit noua Domnul Hristos si sfintii parinti, iar nu cu sunet de glas intru
auzirea oamenilor si a dracilor. Zis-a fratele : dar ce sa fac, parinte, ca eu
asa m-am obisnuit si m-am deprins a citi si in alt chip nu pot sa citesc ? Ca
de voi citi in taina, imi pare ca nu inteleg, si nici nu stiu ce citesc si de
citirea in taina eu nu ma induicesc, nici nu simt umilinta, sau ceva de folos
pentru inima mea. Zis-a lui batranul : daca nu simti, fiule, umilinta in inima
ta si zici ca nu te folosesti de rugaciunea si citirea ta cand te rogi si
citesti in taina, apoi cum te vei umili si te vei folosi de rugaciunea si
citirea ta, pe care o faci cu sunet si cu glas intru auzirea oamenilor si a
dracilor, intru lauda, fericirea si slavirea oamenilor si intru bucuria,
mangaierea si saltarea dracilor ? Aceasta citire Dumnezeu nu o iubeste si
sfintii parinti nu o primesc. Cum si in ce chip trebuie sa ne citim rugaciunea
si pravila, insusi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca
Cel ce este pururea purtator de grija pentru binele, folosul si mantuirea
noastra cu insasi gura Sa ne-a invatat pe noi si pururea ne invata la Sfanta
Evanghelie zicand : cand vei vrea sa te rogi si sa-ti citesti pravila, intra in
camara ta si inchie usa ta. Asa citeste si te roaga in taina Parintelui tau. Si
Parintele tau, care vede si aude tainele Acela iti va da tie la aratare mila si
darurile Sale. Si iarasi zice : cand va rugati, nu graiti multe vorbe in
rugaciunea voastra, ci in scurta vorba si deasa sa fie rugaciunea si citirea
voastra ! Deci din citirea si rugaciunea savarsita in acest chip, se naste
umilinta si folosul sufletului spre mantuire. In acest chip toti sfintii
parinti isi citeau pravila si rugaciunea lor. Si pentru aceasta toti parintii,
cand isi faceau chilia, isi faceau si camara osebita, sa le fie pentru
rugaciunea si pravila lor. Deci, si tu, fiule, de vrei sa te folosesti si sa-ti
fie primita rugaciudea, citirea si pravila, asa urmeaza si te vei mantui. Iar
de nu vei voi sa urmezi si sa faci asa, sa stii ca in zadar iti va fi toata
zabava citirii, a pravilei si a rugaciunii.
7) Parintii de la Schit aveau obicei, cand se descoperea cuiva vreoo fapta buna
pe care o avea el in taina ca acela de aici inainte nu o mai socotea buna de ar
fi fost oricat de folositoare, ci o socotea pacat si lucru rasuflat si neplacut
lui Dumnezeu. Asa isi acopereau si isi ascundeau lucrurile lor cele bune, de
slava omeneasca.
8) Zis-a un batran : placerea omeneasca, toata maduva omului o pierde si il
lasa sec.
9) Zis-au iarasi : ori fugind sa fugi de oameni, sau razand razi de lume si de
oameni, facandu-te pe tine de mai multe ori nebun.
10) A zis iarasi : cel ce-si arata lucrurile cele bune ale sale, este asemenea
cu cel ce seamana samanta pe pamant si venind pasarile cerului o mananca. Iar
cel ce isi ascunde petrecerea sa, este intocmai cu cel ce seamana pe brazde in
pamant si care va strange roada multa.
11) Un chinoviarh avea mare slava de la oameni si era parinte peste doua sute
de calugari. La chinovia acestora a venit Hristos in chipul unui batran sarac,
cunoscut lui mai inainte si-l ruga pe portar sa spuna parintelui ca este cutare
frate. Iar portarul abia induplecandu-se, a intrat sa-l vesteasca dar l-a aflat
pe parintele vorbind cu oarecari straini si asteptand putin, i-a spus despre
acel batran sarac. Chinoviarhul i-a raspuns cu manie, zicand : nu vezi ca
vorbesc cu oamenii ? Lasa acum ! Si sfiindu-se portarul, s-a dat in laturi si
intorcandu-se, a spus celui ce se parea ca este batran sarac cuvantul
proestosului. Iar Domnul cel indelung rabdator a petrecut sezand la poarta. Si
pe la al cincelea ceas a venit la chinovie un bogat, pe care degraba
ascultandu-l portarul, i-a deschis si a vestit chinoviarhului despre el. Iar el
iesind, cu osardie l-a intampinat la usa. Si vazandu-l pe el Cel bogat intru
mila Dumnezeu, care venise in chip de batran sarac, il ruga, zicand : voiesc sa
vorbesc cu tine, parinte ! Iar el, de nici un raspuns invrednicindu-l, a intrat
impreuna cu bogatul, sarguindu-se sa-i gateasca masa. Dupa ce a pranzit
bogatul, l-a petrecut parintele pana la usa si s-a intors inapoi, fiind robit
de multele griji si a uitat rugaciunea batranului sarac si fara de rautate.
Facandu-se seara, dupa ce nimeni nu l-a chemat pe acel blagoslovit sarac,
apropiindu-se iarasi de portar i-a poruncit sa spuna acestea proestosului : de
vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru osteneala ta cea de mai inainte si
multele tale nevointe, iti voi trimite vizitatori din cele patru parti ale
lumii. Dar din bunatatile Imparatiei Mele nu vei gusta. Si din acele cuvinte
s-a cunoscut Saracul Cel Atotuitor.