CAPITOLUL XVI
PENTRU PRIMIREA DE STRAINI
1) Un monah antiohian, de neam cucernic, de la manastirea lui Casian, a mers la
Sfintele Locuri pentru rugaciuni si zabovind el acolo a sfarsit cele ce avea de
trebuinta, dar nu stia ce sa faca. Si sezand in biserica se scarbea de aceasta.
Plecand, a adormit putin si l-a vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos graindu-i
: du-te la iconomul Sfintei Invieri si sa-i zici lui : m-a trimis Iisus la
tine, sa-mi dai pentru dansul un galben si-ti voi da zapis la mana, si cand va
veni. Iisuis ti-l va da ! Desteptandu-se monahul si rugandu-se, a crezut
cuvantului, si mergand l-a aflat pe iconom caruia i-a zis precum i-a poruncit
lui. Si a zis iconomul : dar cand are sa vina Iisus sa mi-l dea ? Iar monahul a
raspuns : eu precum am auzit, ti-am spus, tu cum stii, asa sa faci. Atunci a
zis iconomul : fa-ti zapisul ! Si a sezut monahul de a scris asa : eu, Ion,
calugarul de la Antiohia Siriei, marturisesc ca am luat un galben de la tine,
Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Invieri, trebuindu-mi
si pentru incredintare am facut acest zapis al meu si cand va veni Iisus
Hristos, ti-l va da. Apoi, luand galbenul, a plecat. Iar in noaptea urmatoare,
a vazut iconomul in vis pe cineva graindu-i : ia-ti galbenul si sa-Mi intorci
zapisul monahului ! El insa nu voia, graind : acela a zis ca Iisus va veni
si-mi va plati. Iarasi a zis : Eu sunt Iisus, ia-ti dar galbenul si-mi da
zapisul calugarului. Sau vrei sa iei mai mult ? Iata, este al tau ! Si
desteptandu-se, a trimis niste oameni dupa monah, zicandu-le : oriunde il veti
afla pe acel monah, sa-l aduceti la mine ! Si aflandu-l, i-a zis : mergi, ca te
cheama iconomul ! Acesta, temandu-se, zicea intru sine, ca s-a cait si vrea
sa-i ia galbenul. De aceea mergea cu sfiala, iar acela vazandu-l, i-a zis :
parinte, mai ia si alti galbeni, cati vei voi, si-mi fa zapis ! Parintele i-a
raspuns : iarta-ma, dar mai multi nu-mi trebuie, destul imi este acesta, ca nu
mi-a zis Domnul sa iau mai mult de un galben. Iar cei ce au auzit, s-au mirat
si au proslavit fagaduintele Domnului cele nemincinoase.
2) Povestesc unii despre un batran, ca vietuia in Siria, langa calea pustiului
si acesta era lucrarea lui : in ce ceas venea vreun calugar din pustie, cu buna
nadejde ii facea odihna. Deci a venit oarecand un sihastru la dansul si i-a facut
lui odihna, dar acela nu voia, zicand, ca posteste astazi. Si, i-a zis lui : nu
trece cu vederea pe robul tau, rogu-ma tie, sa pleci asa, ci vino sa ne rugam
si iata aici un copac, care se va aplecat plecandu-ne noi genunchii.
Plecandu-si dar sihastrul genunchii la rugaciune, nimic nu s-a intamplat ! Deci
si-a plecat si primitorul de straini genunchii si indata s-a aplecat si copacul
cu dansul si incredintandu-se, a multumit lui Dumnezeu.
3) Un mnonah tebeu avea darul slujbei de la Dumnezeu, ca pe fiecare sa-l
socoteasca cu cele ce-i trebuiesc. Si s-a intamplat odinioara intr-un sat a da
milostenie si iata a venit o femeie, la dansul sa ia milostenie, purtand haine
vechi. Vazarn-o cu vechituri imbracata, a bagat mana sa-i dea mult si s-a
zgarcit mana de a scos putin. Apoi a venit alta catre el , imbracata in haine
bune si vazandu-i hainele, a bagat mana vrand a-i scoate putin si a intins mana
de a scos mult. Si a intrebat pentru amandoua si a primit raspuns : cea care
poarta haine bune este de neam mare si a saracit si numai pentru curatie a
castigat hainele. Iar cealalta, pentru ca sa ia milostenie, s-a imbracat in
vechituri.
4) Mers-au oarecand doi frati la un batran, iar obiceiul batranului era de nu
manca toata ziua. Daca i-a vazut pe frati i-a parut bine si a zis ca si postul
are plata, iar cel ce mananca pentru dragoste, doua porunci implineste, pentru
ca si-a lasat voia sa si porunca lui Dumnezeu a savarsit-o si asa i-a odihnit
pe frati.
5) Era careva din sfinti vietuand in Egipt, in loc pustiu. Era si altul, mai
departe de dansul si acela era preot maniheist. Si, odata mergand sa viziteze
pe cineva din neamul lui, a inserat unde era sihastrul cel pravoslavnic si era
in necaz, caci se temea de batranul sa intre si sa ramana la dansul, stiind ca
il va cunoaste ca este maniheist. Insa, primejduindu-se si neavand unde merge,
a batut la usa, iar batranul deschizand l-a si cunoscut. Deci l-a primit de
buna voie si l-a silit sa faca rugaciune si odihnindu-l, au adormit. Iar
maniheul venindu-si in sine noaptea, gandea mirandu-se, cum n-a luat nici o
indoire asupra lui si a zis : cu adevarat robul lui Duninezeu este. Apoi a
cazut la picioarele lui, graind : avvo si eu sunt pravoslavnic ! Si asa a
petrecut cu dansul, dupa aceea, cealatta vreme a vietii sale.
6) Un frate a mersia un sihastru si plecand de la dansul, i-a zis : iarta-ma,
avvo, ca te-am smintit de la rugaciunea ta ! Celalalt raspunzand, i-a zis :
rugaciunea mea este sa te odihnesc pe tine si sa te petrec cu dragoste.
7) Un sihastru oarecare sedea langa Nicopole, facand multe fapte bune. Deci s-a
intamplat de au venit cativa frati din chinovie si l-au nevoit mai inainte de
vreme sa manance. Apoi au zis fratii : nu te-ai scarbit astazi avvo ? Iar el
le-a raspuns, zicand : scarba mea este daca voi Face voia mea.
8) Povestit-a cineva din parinti, ca un oarecare filosof insemnat din Cetatea
lui Dumnezeu, barbat cucernic, a venit la un sihastru, si-l ruga sa-l primeasca
si calugar sa-l faca. Si i-a zis batranul : de poftesti sa te primesc, mergi si
vinde averea ta cea dupa porunca, si o da lipsitilor si te voi primi ! Si
mergand, a facut dupa cuvantul batranului. Dupa aceea i-a dat o alta porunca :
sa te pazesti a nu vorbi cu nimeni ! Iar el s-a fagaduit nu graiasca si doi ani
n-a grait. Au inceput dupa aceea oamenii sa-l laude si i-a zis batranul : nu-ti
este de folos sa stai aici, ci te trimit la o manastire de obste. Si l-a
trimis. Dar trimitandu-l, nu i-a zis sa graiasca, sau sa nu graiasca. Deci,
acela pazind porunca ce i s-a dat, a petrecut negraind. Vrand a-l ispiti
egumenul cu fapta cand l-a primit, de este mut, sau se preface, l-a trimis cu o
trebuinta, in vremea revarsarii apei raului, ca nevoind sa graiasca, sa poata
zice ca n-a putut trece apa, si a trimis dupa dansul in taina, sa vada ce va face.
Acela, daca a ajuns la rau si a vazut ca nu poate trece, a plecat genunchii
spre rugaciune, si venind un crocodil l-a luat in spinare si a trecut in
cealalta parte a apei. Dupa implinirea poruncii, a venit iarasi la apa si
iarasi l-a luat in spate crocodilui si l-a trecut dincoace. Deci, venind
fratele cel trimis dupa dansul, a spus batranului si fratilor si s-au mirat. Nu
dupa multa vreme, a murit calugarul. Si a trimis egumenul la batranul lui,
graind : mut de ar fi fost, insa ingerul Domnului a fost. Atunri a vestit
sihastrului ca n-a fost mut, ci mult vorbitor, dar pazind porunca ce i-a dat
dintru inceput a petrecut negraind. Si s-au mirat toti si l-au proslavit pe
Dumnezeu.
9) Un batran oarscare avea un ucenic si vrand a-l tine cu sine, l-a facut sa
aiba ascultare desavarsita. Deci, i-a zis batranul : aprinzandu-se cuptorul
foarte, mergi de ia cartea din care citim in biserica si o arunca in cuptor.
Iar el mergand, a si facut fara de nici o cartire si fiind aruncata cartea, s-a
stins focul. Deci, aceasta este puterea ascultarii celei cu intelegere, caci
ascultarea este scara cea cereasca.
10) Un om, dupa ce a iesit din lume, s-a dus intr-o chinovie, avand pe fiul sau
cu sine, si i-a zis egumenui : Mi-e voia sa nu vorbesti cu fiul tau, ci sa-ti
fie ca un strain. Iar acela i-a raspuns : asa voi face, dupa cuvantul tau, avvo
! Si a petreeut multi ani si n-a vorbit cu copilui sau. Iar cand i-a venit
chemarea fiului sau si urma sa moara, a zis egumenul : mergi de acum si
vorbeste cu fiul tau ! Si raspunzand, i-a zis : de poruncesti, pazim porunca
pana in sfarsit. Si a raposat fiul lui si n-a grait cu dansul si s-au mirat
toti, cum a primit cu bucurie porunca si a pazit-o pana la sfarsit.
11) Un frate cuprins de intristare, il supara pe batranul, graind : ce voi
face, ca ma supara gandurile graindu-mi : fara de vreme te-ai lepadat de lume
si nu poti sa te mantuiesti. I-a raspuns batranul : chiar de nu vom putea sa
intram in Pamantui Fagaduintei, mai bine este sa cada oasele noastre in pustie,
decat sa ne intoarcem in Egipt.
12) Un batran a venit la o apa si afland acolo papura, a sezut. Si smulgand
frunze de pe mal, impletea cosnite si le da pe apa. In acest chip se nevoia
pana cand au venit oamenii si l-au vazut si atunci s-a sculat si a plecat. Caci
nu pentru trebuinta lucra, ci pentru osteneala si linistea sa.
13) Povestit-a oarecare din batrani ca un frate ce petrecea in Egipt, mergea pe
drum si sosind noaptea, a intrat intr-un mormant sa se adaposteasca de frig.
Trecand niste draci pe acolo, au grait unul catre altul : vedeti cata
indrazneala are acest calugar de doarme in mormant ? Hai sa-l ingrozim ! Si a
raspuns altul : ce sa-l mai inspaimantam, ca acesta este al nostru, facandu-ne
voia noastra : mancand, band, clevetind si negrijind de slujba sa. Ci mai
vartos pana cand va zabovi el intru aceasta, sa mergem si sa-i necajim pe cei
ce ne necajesc pe noi si cu rugaciunea ne lupta ziua si noaptea.
14) A zis un batran : de vor veni la tine vreunii si ii vei vedea de departe ca
vin, mai inainte de a se apropia, sa stai la rugaciune si sa zici : Doamne,
Iisuse Hristoase, izbaveste-ne pe noi de clevetire si de ocara ! Si cu pace
trimite-i din locul acesta.
15) A zis un batran : de va veni la tine vreun frate, ridica plansul de pe fata
ta si-l ascunde ln inima pana cand va pleca fratele si apoi iarasi pune plansul
pe fata. Ca fug dracii vazand plansul acesta cu tine.
16) Un batran mergand la Schit, a calatorit impreuna cu el un frate. Deci,
vrand sa se desparta unul de altul, i-a zis batranul : sa gustam impreuna,
frate ! Si era dimineata si inceputul saptamanii. Deci, au mancat si
sculandu-se s-au dus. Iar dupa ce au trecut celelalte zile si a venit sambata,
sculandu-se de dimineata batranul, s-a dus la fratele acela si a zis : oare ai
flamanzit, frate, de cand am mancat ? Raspuns-a frate : nu ! Caci in fiecare zi
mancand, nu flamanzesc. Zis-a lui batranul : cu adevarat, fiule, de atunci nu
am mancat. Iar fratele auzind, s-a umilit si s-a folosit.
17) Un episcop, iubitor de Dumnezeu, se ducea in fiecare an la Schit la
parinti. Acolo, l-a intalnit un frate si l-a dus la chilia sa punandu-i inainte
paine si sare si zicand : iarta-ma, ca nimic altceva nu am sa-ti pun inainte !
Si i-a raspuns lui episcopul : voiesc ca la anul, venind, sa nu aflu aici nici
sare.
18) A zis un batran : daca inca esti tanar, fugi de vin ca de sarpe si de vei
fi silit la adunare sa bei, putin band, inceteaza ! Si macar de te vor jura cei
ce te-au chemat, sa nu iei aminte de juramintele lor ! Caci de multe ori satana
ii sileste pe monahi, chiar si pe batrani, sa-i sileasca pe cei mai tineri la
bautura de vin si la mancare multa. Ci tu sa nu te pleci lor, caci vinul si
femeile ii despart pe calugari de Dumnezeu.
19) Odinioara la chilii, facandu-se praznic, mancau fratii la biserica. Si era
acolo un frate si a zis celui ce slujea : nu mananc fiertura, ci sare ! Si a
chemat acela un alt frate inaintea norodului, zicand : cutare nu mananca
fiertura : adu-i sare ! Atunci s-a sculat unul din batrani zicand : mai de
folos iti era astazi la chilia ta sa mananci carne, decat sa aud acest cuvant
inaintea norodului.
20) Un frate de la Schit nemancand paine, s-a dus la un batran mare, dar s-a
intamplat sa fie acolo si alti straini. Si a facut batranul putina fiertura
pentru dansii si dupa ce au sezut sa manance, pustnicul si-a pus lui numai naut
muiat sa manance. Dupa ce s-au sculat ei de la masa luandu-l batranul deoparte,
i-a zis : frate, cand te duci la cineva, nu-ti arata petrecerea ta ! Iar de
voiesti sa tii nevointa ta, sezi in chilia ta si nicaieri nu iesi ! Iar el,
inteleptindu-se de cuvantul batranului, s-a facut iconomicos intru intampinarea
fratilor.
21) Zis-a un batran : cand te vei duce undeva, sa nu-ti arati petrecerea ta,
sau cum ca nu mananci untdelemn, sau peste, sau fiertura ! Ci numai la vin sa
nu deslegi, de te temi de razboi. Si de te vor prihani vreunii, sa nu ai nici o
grija.
22) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : de ma voi afla la masa cu
parintii, ce sa fac ? Raspuns-a batranul : in loc de post infige rugaciune fara
masura cu smerenie. Zis-a fratele : si cum pot sa mananc si auzind pe unii
vorbind, sa ma rog ? Zis-a lui batranul : truda toate le poate si de voiesti sa
fii monah, aceasta pururea tine, ca cel ce nu o are pe aceasta, nu este monah.
23) Un batran sedea cu un frate si avea viata de obste; iar batranul era
milostiv. Facandu-se foamete, au inceput unii sa vina la usa lui, sa ia
milostenie, ca batranul da tuturor celor ce veneau. Vazand fratele ce se
intampla, a zis batranului : da-mi partea de paine, iar cu partea ta fa cum
voiesti ! Atunci a imparut batranul painile si facea milostenie din partea sa.
Si multi alergau la batranul, auzind ca tuturor da. Iar Dumnezeu vazandu-i
vointa cea buna, i-a blagoslovit painile si pe cat da el, pe atat se inmulteau
painile. Iar fratele mancandu-si painile sale, a zis batranului : fiindca mai
am putin din acele paini, parinte, ia-ma iarasi de obste ! Si a zis batranul :
precum voiesti, fac. Asa au sezut iarasi impreuna. Si fiind multi cei ce veneau
si neintorcandu-se nici unul desert, a vazut fratele ca i-au lipsit painile.
Iar dupa intamplare a venit un sarac batran si i-a zis : mergi si cauta cu
deamanuntul. Deci intrand fratele, a aflat vasele in care se punea painea,
pline de paine. Aceasta vazand, s-a spaimantat. Si luand a dat saracului. Apoi
minunandu-se de credinta si fapta cea buna a batranului, a proslavit pe
Dumnezeu.