CAPITOLUL IX

CUM CA TREBUIE RUGACIUNEA SA FIE AJUTATA DE FAPTA SI CARE SUNT FAPTELE CARE FAC CA RUGACIUNEA SA FIE NEPRIMITA

CUVINTE FOLOSITOARE ALE SFINTILOR BATRANI CELOR FARA DE NUME ASEZATE IN CAPITOLE

1) A intrebat un batran daca se folosesc cei ce cer rugaciunile parintilor iar ei se lenevesc. Si i-a raspuns : mult poate rugaciunea dreptului, precum este scris; insa care se face, adica aceea care se ajutoreaza de cel ce cere rugaciunea, pazindu-se cu toata osardia si cu durere in inima de ganduri si fapte rele. Ca de va petrece cu nebegere de seama, de nici un folos nu-i va fi, chiar daca sfintii se vor ruga pentru el. Ca unul zidind si altul surpand, ce au folosit, fara numai osteneli ? A adaos inca si acest fel de povestire, zicand : era un sfant parinte al unei chinovii, impodobit cu toata fapta buna, dar mai vartos cu smerita cugetare, cu blandete, cu milostivirea catre saraci si cu dragostea. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicand : Doamne, ma stii pe mine cat sunt de pacatos, dar nadajduiesc in indurarile Tale, sa ma mantuiesc prin mila Ta. Deci, ma rog bunatatii taie, Stapane, sa nu ma desparti de obstea mea, ci impreuna cu mine si pe aceia ii invredniceste Imparatiei Tale, pentru nespusa Ta bunatate. Deci, aceasta rugaciune neincetat facand-o, l-a incredintat Iubitorul de oameni Dumnezeu in acest chip : trebuia sa se savarseasca pomenire de sfinti la o alta manastire, care nu era departe de dansii, si il chemau parintii acelei manastiri pe el impreuna cu ucenicii lui. Iar el se lepada. Dar a auzit in vis zicandu-i-se sa mearga si sa trimita intai pe ucenicii sai, apoi sa mearga singur. Deci, ducandu-se ucenicii lui, zacea un inger in chip de sarac bolnav in mijlocul drumului. Venind ucenicii la locul acela si vazandu-l vaitandu-se, l-au intrebat, care e pricina. Iar el a zis : sunt bolnav, si eram calare pe dobitoc care trantindu-ma a fugit si iata nu are cine sa-mi ajute. Iar ei au zis : ce putem sa-ti facem, avvo ? Noi suntem pe jos. Si lasandu-l, s-au dus. Apoi, dupa putin timp a venit si parintele lor si l-a aflat zacand si suspinand si instiintandu-se de pricina i-a zis : nu au venit niste monahi si nu te-au aflat asa ? Iar el a zis : ba da, au venit, dar nestiintandu-se de pricina, au trecut zicand : noi suntem pe jos, ce putem sa-ti facem ? Zis-a lui avva : poti sa umbli putin si sa mergem ? Iar el a zis : nu pot ! Atunci avva i-a zis : vino sa te iau in spate si Dumnezeu ne va ajuta si vom merge. Iar el a zis : cum poti atata departare sa ma duci in spate. Mergi si te roaga pentru mine ! Iar avva a zis : nu te voi lasa, ci iata piatra aceea, te voi pune pe dansa si ma voi apleca si te voi lua in spate. Si asa a facut. La inceput il simtea ca este greu, ca un om mare, apoi se facea mai usor, tot mai usor, incat se minuna cel ce il purta pe spate. Si deodata s-a facut nevazut si a venit glas catre el : pururea te rugai pentru ucenicii tai sa se invredniceasca impreuna cu tine de Imparatia cerurilor si iata ca altele sunt masurile tale si altele ale lor. Deci fa-i pe ei sa vina la lucrarea ta si vei dobandi cererea, caci eu sunt Dreptul Judecator, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui.

2) Un frate s-a dus la unul din batrani in lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, si i-a zis : cum traiesti, parinte ? Raspuns-a lui batranul : rau, Zis-a lui fratele, pentru ce traiesti rau, parinte ? Iar batranul i-a zis : iata, am treizeci de ani de cand stau inaintea lui Dumnezeu in toate zilele rugandu-ma, si in rugaciunea mea uneori ma blestem pe mine, zicand catre Dumnezeu : sa nu Te milostivesti spre toti cei ce fac faradelegea. Si : blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea ma abat, si faradelegea o lucrez. Alteori catre Dumnezeu iarasi zic : vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna si eu in fiecare zi graiesc minciuna,si in inima mea cugetand rele, zie catre Dumnezeu ca cugetarea inimii mele inaintea Ta este Pururea, si neavand post catusi de putin, zic : genunchii mei au slabit de post. Si iarasi daca am pomenire de rau asupra fratelui meu, zic catre Dumnezeu : iarta-ne noua precum si noi iertam ! Si toata grija avand la a manca painea mea, zic : am uitat a manca painea mea. Si dormind pana dimineata, cantand zic la miezul noptii m-am sculat ca sa ma marturisesc Tie. Neavand umilinta catusi de putin, zic : ostenit-am intru suspinul meu, sau : facutu-s-au lacrimile mele mie paine ziua si noaptea. Si cu totul fiind plin de mandrie si de odihna trupeasca , ma batjocorese pe mine si cant : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele ! Negatit fiind zic : gata este inima mea, Dumnezeule ! Pe scurt deci toata pravila si rugaciunea mea mi se face mie spre mustrare si rusine. Zis-a fratele : eu socotesc, parinte, ca acestea le-a facut David pentru sine. Iar batranul suspinand, a zis : ce zici, frate ? De nu vom pazi cele ce cantam inaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge.

3) A zis un batran : in schit era un frate osarduitor la slujba sa, dar lenes la celelalte. Si intr-o zi se arata satana catre unul din batrani, si ii zice : o, minune ! Cutare monah ma strange in bratele sale ca sa nu ma duc de la dansul facand voile mele si in tot ceasul zice catre Dumnezeu : Doamne, izbaveste-ma de cel rau !

4) Ziceau batranii ca oglinda calugarului este rugaciunea. Si iarasi ziceau ei, ca precum este cu neputinta a-si vedea cineva fata sa in apa tulbure asa si sufletul nu poate sa se roage de nu se va curati de cele straine

5) A zis un batran : cand omul se va pazi sa nu-l nedreptateasca pe aproapele, atunci are indrazneala cu gandul sau ca rugaciunea lui s-a primit la Dumnezeu. Iar daca cineva il va nedreptati pe aproapele, rugaciunea lui este urata si neprimita. Caci suspinul celui nedreptatit nu lasa rugaciunea celui ce l-a nedreptatit sa intre.

6) Povestit-a unul din parinti : la Schit cand faceau Sfanta Liturghie clericii, se pogora ca un vultur peste Jertfa cea de taina si nimeni nu-l vedea, decat clericii. Intr-o zi a cerut unul de la diacon ceva. Iar el i-a zis : nu am vreme acum. Apoi venind diaconul la Jertfa cea de taina, nu s-a pogorat asemanarea vulturului dupa obicei. Si a zis preotul catre diacon : pentru ce nu a venit vulturui dupa obicei ? Negresit pentru ca in mine sau in tine este vreo greseala care a oprit darul. Departeaza-te deci de la mine si de se va pogori se va cunoaste ca pentru tine nu s-a pogorat. Departandu-se diaconul, indata s-a pogorat vulturul. Iar dupa ce s-a sfarsit slujba, a zis preotul catre diacon : spune-mi, ce ai facut ? Iar el a zis : nu ma stiu pe mine sa fi gresit, fara numai ca venind un frate si cerandu-mi cutare lucru, i-am raspuns ca nu am vreme. Si i-a zis lui : deci pentru tine nu s-a pogorat, fiindca s-a mahnit fratele asupra ta. Si ducandu-se diaconul, s-a pocait inaintea fratelui.

7) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : oare pentru care pacat nu primeste Dumnezeu rugaciunea omului ? Raspuns-a lui batranul : pentru pizma si tinerea de minte a raului precum zice Domnul : de vei aduce darui tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau inaintea altarulu si mergi mai intai de te impaca cu fratele tau si apoi venind, adu darul tau. Iar de ai vreo vrajba si pizma asupra cuiva, atunci sa stii ca rugaciunea ta si jertfa ta nu este primita de Dumnezeu, ci mai vartos scarbesti si manii pe Dumnezeu in rugaciunea ta.