INCEPUTUL SLOVEI E
PENTRU SFANTUL EPIFANIE, EPISCOPUL CIPRULUI
1) Povestit-a sfantul Epifanie, episcopul Ciprului, ca in vremea fericitului
Atanasie cel Mare, niste pasari zburand imprejurul capistei lui Serapid,
strigau neincetat : cras ! Cras ! Si venind elinii la fericitul Atanasie, au
strigat : raule batrane spune-ne noua, ce striga pasarile ? Si raspunzand a zis
: pasarile striga : cras, cras ! Iar cuvantul acesta: cras, cras, in limba
avsonenilor insemneaza maine. Si adauga ca maine vor vedea slava lui Dumnezeu.
Si dupa aceea s-a vestit moartea imparatului Iulian. Si aceasta facandu-se,
s-au adunat ei si strigau asupra lui Serapid zicand : daca nu il voiai pe el,
pentru ce luai darurile lui ?
2) Acesta a povestit, ca in cetatea Alexandriei era un vizitiu, care era feciorul
unei maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de cai ce se facea, a cazut,
apoi sculandu-se a intrecut pe cel ce l-a surpat si a biruit. Si norodul a
strigat : fiul Mariei a cazut si s-a sculat si a biruit. Inca graindu-se acest
glas, a venit vestea in norod pentru capistea lui Serapid, ca marele Teofil
suindu-se, a surpat idolul lui Serapid si a stapanit capistea.
3) S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la avva manastirii,
pe care o avea in Palestina, asa : cu rugaciunile tale nu ne-am lenevit de
canonul nostru, ci cu osardie citim si ceasul intai si al treilea si al saselea
si al noulea si vecernia. Iar el prihanindu-i, le-a aratat lor zicand : aratati
sunteti ca va leneviti in celelalte ceasuri ale zilei, petrecand deserti la rugaciune.
Ca trebuie calugaria cea adevarata neincetat sa aiba rugaciunea si cantarea
psalmilor in inima sa.
4) A trimis odata sfantul Epifanie catre avva Ilarion, rugandu-l pe el si
zicand : vino sa ne vedem mai inainte de a ne duce din trup. Si mergand el,
s-au bucurat unul cu altul. Dar mancand ei, s-a adus o pasare. Si luand
episcopul, a dat lui avva Ilarion si a zis batranul : iarta-ma, ca de cand am
luat schima, nu am mancat junghiat. Si i-a zis lui episcopul: iar eu de cand am
luat schima, nu am lasat pe cineva sa adoarma avand ceva asupra mea, nici eu nu
am adormit avand ceva asupra cuiva. Si a zis lui batranul : iarta-ma, ca
petrecerea ta este mai mare decat a mea.
5) Acestasi zicea : daca Melchisedec, chipul lui Hristos, a binecuvantat pe
Avraam, radacina iudeilor, cu mult mai vartos insusi adevarul Hristos
binecuvinteaza si sfinteste pe toti ce cred in El
6) Acestasi zicea : cananianca striga si se asculta. Si femeia caruia ii curgea
sange, tace si se fericeste iar fariseul striga si se osandeste; vamesul nici
nu deschide gura si se asculta.
7) Acestasi zicea : proorocul David intru fara de vreme se ruga; in miezul
noptii se scula, inainte de zori se cucerea, in zori sta de fata, dimineata se
ruga, seara si la amiaza. Si pentru aceasta zicea : de sapte ori in zi Te-am
laudat !
8) Zis-a iarasi: de nevoie este castigarea cartilor crestinesti la cei ce pot
sa le dobandeasca. Ca si singura vederea cartilor mai pregetatori catre pacat
ne face pe noi si catre dreptate ne indeamna sa ne ridicam.
9) Zis-a iarasi : mare intarire spre a nu pacatui, este citirea Scripturilor.
10) Zis-a iarasi : mare prapastie si adanca groapa este nestiinta Scripturilor.
11) Zis-a iarasi : mare vanzare a mantuirii este a nu sti nici una din
dumnezeestile legi.
12) Acestasi zicea : gresalele dreptilor sunt imprejurul buzelor, iar ale
pacatosilor izvorasc din tot trupul. Pentru aceea canta David : pune, Doamne,
straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele, si : zis-am,
pazi-voi caile Tale, ca sa nu gresesc cu limba mea !
13) Acestasi a fost intrebat : pentru ce sunt zece poruncile legii, iar
fericirile noua ? Si a zis : cele zece porunci sunt intocmai la numar cu ranile
egiptenilor, iar numarul fericirilor este chip de intreita Treime !
14) S-a intrebat acestasi : de este de ajuns un drept sa imblanzeasca pe
Dumnezeu. Si i-a zis : asa este. Ca El a zis : cercati unul sa faca judecata si
dreptate si milostiv voi fi catre popor !
15) Acestasi a zis: Dumnezeu, celor pacatosi, de se vor pocai, iarta si capetele,
precum pacatoasei si talharului si vamesului iar de la cei drepti cere dobanzi.
Si aceasta este ceea ce zicea apostolilor : ca de nu va prisosi dreptatea
voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra intru
Imparatia cerurilor.
16) Zicea inca si aceasta : Dumnezeu cu foarte putin pret vinde dreptatile la
cei ce se sarguesc sa le cumpere : pe o bucatica de paine, pe o haina proasta,
pe un pahar cu apa rece, pe un banisor.
17) Adauga inca si aceasta : omul imprumutandu-se de la om pentru saracie, sau
pentru trebuinta inmultirii si dand inapoi, multumeste cu adevarat, dar da
inapoi intru ascuns, fiindca se rusineaza. Iar stapanul Dumnezeu dimpotriva,
intru ascuns imprumutandu-Se, rasplateste inaintea ingerilor si a arhanghelilor
si a dreptilor !
PENTRU SFANTUL EFREM
1) Copil era avva Efrem si a vazut vis, adica vedenie, ca, a rasarit via pe
limba lui si a crescut si a umplut toata partea cea de sub cer, fiind foarte
roditoare. Si veneau toate pasarile cerului si mancau din rodul viei. Si pe cat
mancau, se inmultea rodul ei.
2) Altadata iarasi a vazut unul din sfinti, in vedenie, o ceata de ingeri
pogarindu-se din cer cu porunca lui Dumnezeu, avand in maini o carte, adica un
tom scris dinlauntru si din afara si ziceau unii catre altii : cui se cuvine sa
se dea aceasta ? Si unii ziceau :acestuia, iar altii : altuia. Dar au raspuns
si au zis : cu adevarat sfinti sunt si drepti. Insa nimanui nu se poate sa se
dea aceasta, fara numai lui Efrem. Si a vazut batranul ca lui Efrern au dat ei cartea.
Si sculandu-se dimineata, au auzit pe Efrem ca intocmai ca un izvor izvoraste
din gura lui si alcatuieste. Si au cunoscut, ca de la Duhul Sfant sunt cele ce
ieseau prin buzele lui Efrem.
3) Altadata iarasi, trecand Efrem, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa,
cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca
spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei : vino dupa
mine ! Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei : in
locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui: cum
putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam ? Iar el a zis catre
dansa : daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de
Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a
dus fara de isprava.
PENTRU UN MIREAN ANUME EVHARIST
1) Doi din parinti s-au rugat lui Dumnezeu, ca sa-i incredinteze pe ei, la care
masura au ajuns. Si le-au venit lor glas zicand : in cutare sat al Egiptului
este un mirean anume Evharist si femeia lui se numeste Maria. Inca nu ati venit
voi la masurile acestora. Si sculandu-se cei doi batrani, au mers in satul
acela si intreband, au aflat chilia lui si pe femeia lui si i-au zis ei : unde
este barbatul tau ? Iar ea a zis : pastor este si paste oile. Si i-a bagat pe
ei in chilie. Iar dupa ce s-a facut seara, a venit Evharist cu oile si vazand
pe batrani, le-a gatit lor masa si a adus apa sa le spele picioarele lor. Si
i-au zis lui batranii : nu vom gusta ceva, de nu ne vei vesti noua lucrarea ta.
Si Evharist cu smerenie a zis : eu sunt pastor si aceasta este femeia mea. Iar
batranii au statut rugandu-l pe el si nu a vrut el sa le spuna. Si au zis lui
batranii : Dumnezeu ne-a trimis pe noi la tine. Iar cum a auzit cuvantul acesta
s-a temut si a zis lor : iata oile acestea le avem de la parintii nostri si
orice spor va da Domnul sa dobandim dintransele, facem in trei parti: o parte
saracilor si o parte pentru iubirea si primirea de straini si a treia parte pentru
trebuinta noastra. Si de cand am luat pe femeia mea, nu m-am spurcat nici eu,
nici ea, ci fecioara este si fiecare din noi deosebi se culca, iar noaptea
purtam saci si ziua hainele noastre. Pana acum nimeni din oameni acestea nu
le-a stiut. Si auzind s-au minunat si s-au dus slavind pe Dumnezeu.
PENTRU EVLOGHIE PREOTUL
1) Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, preot si
pustnic mare, postind din doua in doua zile, iar de mai multe ori si toata
saptamana petrecand, mancand numai paine si sare, se slavea de oameni. Acesta
s-a dus la avva Iosif la Panefo, nadajduind sa vada ceva mai multa asprime de
viata la dansul. Si primindu-l pe el batranul cu bucurie, orice a avut a pus ca
sa faca mangaiere si i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu mananca preotul
afara de paine si sare; iar avva Iosif tacand manca. Si petrecand trei zile, nu
i-au auzit pe ei cantand sau rugandu-se, ca era ascunsa lucrarea lor. Si au
iesit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul sau. Iar dupa iconomie s-a facut negura
si ratacindu-se s-au intors la batranul. si mai inainte de a bate ei in usa,
i-au auzit pe ei cantand si staruind el mult, mai pe urma au batut in usa. Iar
aceia, tacand din cantarea de psalmi, i-au primit cu bucurie. Si pentru arsita,
au turnat ucenicii lui Evloghie apa in vas si i-au dat lui. Si era apa
amestecata cu de mare si de rau si nu a putut sa o bea. Si venind intru sine a
cazut inaintea batranului, voind sa stie petrecerea lor, zicand : avvo, ce este
aceasta, ca intai nu cantati, ci acum, dupa ce ne-am dus noi. Si vasul de apa,
acum luandu-l, am aflat apa sarata. Zis-a batranul : fratele este nebun si dupa
amagire o au amestecat cu apa de mare. Iar Evloghie il ruga pe batranul, voind
sa stie adevarul. Si i-a zis lui batranul : acel mic pahar de vin era al
dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau fratii totdeauna. Si l-a invatat
pe el deosebirea socotelilor si a taiat de la el toate cele omenesti. Si s-a
facut iconomicos si pogorator. Si dupa aceea manca toate cele ce i se puneau
inainte. si s-a invatat si el sa lucreze in ascuns. Si a zis batranului :
negresit, intr-adevar este lucrarea voastra.
PENTRU AVVA EVPREPIE
1 ) Zis-a avva Evprepie: avand intru tine ca este Dumnezeu credincios si
puternic, crede intru Dansul si te vei impartasi de cele ale Lui. Iar de
defaimezi, nu crezi. Si toti credem ca toate sunt Lui cu putinta, dar si intru
lucrurile tale crede Lui, ca si intru tine face minuni.
2) Acestasi pradandu-se, ajuta impreuna pradatorilor. Iar dupa ce au incarcat
ei cele din iauntru si-au lasat toiagul lor si indata ce l-a vazut avva
Evprepie, s-a mahnit si luandu-l alerga inapoia lor, vrand sa li-l dea. lar
aceia nevrand sa-l primeasca, ci temandu-se sa nu li se intample ceva,
intalnind el pe unii, care mergeau pe aceeasi cale, ii poftea sa le dea lor
acel toiag.
3) A zis avva Evprepie : cele trupesti sunt materie. Cel ce iubeste lumea,
iubeste sminteala si impiedicarile. Deci de se va intampla sa se piarda candva
ceva, aceasta trebuie sa o primim cu bucurie si cu marturisire, fiindca ne-am
izbavit de griji.
4) Un frate a intrebat pe avva Evprepie pentru viata. Si a zis batranul : iarba
mananca, cu iarba te imbraca, pe iarba te culca ( adica toate le defaima ), iar
inima castig-o de fier.
5) Un frate a intrebat pe acest batran, zicand : cum vine frica lui Dumnezeu in
suflet ? Si a zis batranul : de va veni omul smerenie si neagoniseala si
neosandire, vine la el frica lui Dumnezeu.
6) Acestasi a zis : sa petreaca cu tine pururea frica lui Dumnezeu si smerenia
si lipsa de bucate si plansul.
7) La inceputul sau avva Evprepie a mers la un batran si a zis lui : avvo,
spune-mi un cuvant, cum sa ma mantuiesc ! Iar el i-a zis : de voiesti sa te
mantuiesti, cand vei merge la cineva, sa nu apuci mai inainte sa graiesti, pana
nu te va intreba, iar el pentru cuvantul acesta umilindu-se, a pus metanie,
zicand : cu adevarat multe carti am citit si acest fel de invatatura nu am
cunoscut. Si mult folosindu-se, s-a dus.
PENTRU AVVA ELADIE
1) Povesteau parintii pentru avva Eladie, ca au facut douazeci de ani la chilii
si a nu ridicat candva ochii in sus sa vada streasina bisericii.
2) Se povestea pentru acestasi avva Eladie, ca paine si sare manca. Deci, cand
au venit Pastile, zicea : fratii paine si sare mananca, iar eu trebuia sa fac
putina osteneala pentru Pasti. Si fiindca in celelalte zile mananc sezand jos,
acum, ca este Pasti, voi face osteneala si voi manca stand in picioare.
PENTRU AVVA EVAGRIE
1) Zis-a avva Evagrie : cand esti in chilie, strange-ti gandul tau, adu-ti
aminte de ziua mortii, vezi atunci murirea trupului, pune in minte nevoia ! Ia
osteneala, defaima desertaciunea lumii, ca sa poti totdeauna sa petreci in
dragostea linistii si sa nu slabesti ! Adu-ti aminte si de asezarea cea acum in
iad; gandeste cum sunt acolo sufletele, in care cumplita tacere, in care amar
suspin si in cat de mare frica si infiorare si asteptare ! Socoteste chinuirea
cea neincetata, lacrima cea sufleteasca si fara de sfarsit ! Ci si de Ziua
Invierii adu-ti aminte si de starea inaintea lui Dumnezeu ! Gandeste la
judecata cea infricosata si groaznica ! Pune in mijloc cele ce se pastreaza
pacatosilor, rusinea cea inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor si a
arhanghelilor si a tuturor oamenilor, muncile, focul cel vesnic, viermele cel
neadormit, tartarul, intunericul, scrasnirea dintilor, fricile si pedepsele !
Pune inca in mijloc si bunatatile cele ce se pastreaza dreptilor, indrazneala
cea inaintea lui Dumnezeu Tatal si a Hristosului Lui, a ingerilor,si a
arhanghelilor si a toata multimea sfintilor, imparatia cerurilor si a darurilor
ei, bucuria si desfatarea ei ! Pomenirea acestora amandorura adu-o la tine ! Si
pentru judecata pacatosilor lacrimeaza, plangi, temandu-te ca nu cumva si tu sa
fii intru acestea ! Iar pentru cele ce se pastreaza dreptilor, bucura-te si te
veseleste ! Si pe acestea te sarguieste sa le dobandesti, iar de acelea sa te
instrainezi. Cauta sa nu uiti candva, macar inauntru, in chilia ta fiind, macar
afara undeva, pomenirea acestora, ca macar prin aceasta sa scapi de gandurile
cele spurcate si vatamatoare !
2) Zis-a iarasi : taie prietesugurile celor multi, ca sa nu se spurce mintea ta
si va turbura chipul linistirii.( 1 )
( 1 ) La avva Dula num. 2.
3) Zis-a iarasi : mare lucru este cu adevarat a se ruga fara raspandire, dar
mai mare este si a canta fara raspandire.
4) Zis-a iarasi : du-ti aminte totdeauna de iesirea ta si nu uita judecata cea
vesnica si nu va fi greseala in sufletul tau.
5) Zis-a iarasi: ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.( 1 )
( 1 ) La avva Antonie, num. 7.
6) Zis-a iarasi : graia unul din parinti ca hrana cea mai uscata si deopotriva,
injugata fiind cu dragostea, degraba baga pe monah in limanul nepatimirii.
7) S-a facut odata sobor la chilii pentru un lucru si a grait avva Evagrie. Zis-a
lui preotul : stim, avvo, ca de erai in tara ta, poate si episcop vrei sa fii
si cap multora, iar acum ca un strain sezi aici. Iar el umilindu-se, nu s-a
tulburat, ci clatinand cu capul, a zis lui : adevarat este, parinte ! Insa
odata am grait, iar a doua nu voi mai adauga.( 1 )
( 1 ) Iov 39.
PENTRU AVVA EVDEMON
1) A zis avva Evdemon pentru avva Pafnutie, parintele Schitului, ca s-a pogorat
acolo un tanar si nu l-au lasat sa petreaca acolo, zicand : in vremea mea chip
de femeie nu voi lasa sa petreaca in Schit pentru razboiul vrajmasului.