|
INCEPUTUL SLOVEI O ( MARE )
PENTRU AVVA OR.
1) Au spus unii despre avva Or si despre avva Theodor ca puneau pamant pe
chilii si au zis unui catre altul : de ne va cerceta pe noi acum Dumnezeu, ce
facem ? Si plangand, au lasat pamantul si s-au dus fiecare la chilia sa.
2) Se spunea despre avva Or ca nici n-a mintit vreodata, nici s-a jurat, nici
a blestemat pe vreun, om, nici a grait fara de nevoie.
3) Zicea avva Or lui Pavel, ucenicul sau : vezi, niciodata cuvant strain sa
nu aduci in chilia aceasta !
4) S-a dus odata Pavel, ucenicul lui avva Or, sa cumpere zimcele de finic si
a aflat ca altii au apucat inainte si au dat arvuna; ca niciodata arvuna nu
da avva Or la nimic, ci la vreme trimitea pretul si cumpara. Deci s-a dus
ucenicul lui in alt loc pentru zmicele de finic si i-a zis gradinarul : cineva
mi-a dat odata arvuna si n-a mai venit; ia tu zmicelele de finic. Si
luandu-le, a venit la batranul si a vestit lui acestea. Si daca a auzit
batranul, a plesnit cu mainile, zicand : Or, nu lucreaza anul acesta. Si n-a
lasat zmicelele de finic inauntru, pana ce le-a dus pe ele la locul lor.
5) Zis-a avva Or : de ma vezi ca am cugetat asupra cuiva, sa stii ca si el
acelasi cuget il are asupra mea.
6) Era un comis in partile lui avva Or, care se numea Longhin si multe
milostenii facea. Si el venind la unul din parinti, l-a rugat sa-l duca la
avva Or. Deci ducandu-se calugarul la batran, il lauda pe comis, cum ca este
bun si multe milostenii face. Si intelegand batranul, a zis : da, bine este !
Apoi a inceput calugarul a i se ruga, zicand : da-i voie, avvo, sa vina si sa
te vada. Si raspunzand batranul, a zis : cu adevarat, nu va trece valea
aceasta, nici nu ma va vedea.
7) L-a intrebat avva Sisoe pe avva Or, zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a
zis : ai incredere in inine ? Da, am. Apoi, a urmat : du-te si ce m-ai vazut
pe mine ca fac, fa si tu. Si i-a zis lui : ce sa vad, parinte, la tine ? Si
i-a raspuns batranul : cugetul meu este mai prejos decat al tuturor
oamenilor.
8) Se spunea despre avva Or si despre avva Teodor, ca puneau inceput bun si
multumeau lui Dumnezeu totdeauna.
9) Zis-a avva Or : cununa calugarului este smerita cugetare.
10) Zis-a iarasi : cel ce este cinstit si laudat mai presus de vrednicie,
mult se pagubeste, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de oameni, de sus va
fi slavit. 11) Iarasi a zis : cand gand de inalta cugetare sau de mandrie va
intra iti tine, cerceteaza-ti cugetul daca ai pazit toate poruncile, daca
iubesti pe vrajmasii tai si te intristezi de scaderea lor si daca te
socotesti pe tine rob netrebnic si mai pacatos decat toti. Si atunci nici asa
sa nu cugeti cele inalte, ca si cum toate le-ai ispravit stiind ca acest gand
toate le prapadeste.
12) Zis-a iarasi : la toata ispita nu invinui pe nici un om, ci numai pe tine
singur, zicand; pentru pacatele mele mi se intampla aceasta.
13) A zis iarasi : sa nu cugeti in inima ta asupra fratelui tau, zicand ca
esti mai treaz si mai nevoitor, ci pleaca-te darului lui Hristos, cu duhul
saraciei si al dragostei celei nefatarnice, ca sa nu cazi in duhul laudei de
sine si sa-ti prapadesti osteneala. Caci scris este : celui ce i se pare ca
sta, sa ia aminte sa nu cada ( +1 ), ci cu sare sa fii indulcit intru Domnul
( +2 ).
( +1 ) I Corint. X, 12.
( +2 ) Colos. IV, 6.
14) Zis-a iarasi : sau fugind fugi de oameni, sau batjocoreste lumea si pe
oameni, facandu-te nebun pe tine la cele mai multe.
15) Zis-a iarasi : de vei cleveti pe fratele tau si te va mustra cugetul
du-te si ii fa metanie si spune-i ca l-ai clevetit si te pazeste ca sa nu mai
fii batjocorit ! Ca moarte este sufletului clevetirea.
|