INCEPUTUL SLOVEI S
PENTRU AVVA SISOE
1) Unui frate facandu-i-se strambatate de catre alt frate, a venit la avva
Sisoe si i-a zis : mi s-a facut strambatate de cutare frate si eu voi sa-mi fac
izbanda. Iar batranul il ruga zicand : nu, fiule, ci lasa mai bine la Dumnezeu
izbanda. Iar el zicea : nu voi inceta pana nu voi face izbanda. Si a zis
batranul : sa ne rugam, frate ! Si sculandu-se, a zis batranul : Dumnezeule, nu
mai avem trebuinta de Tine, ca sa porti grija pentru noi, caci noi ne facem
izbanda noastra. Deci, aceasta auzind fratele, a cazut la picioarele
batranului, zicand : nu ma mai judec cu fratele, iarta-ma, avvo !
2) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, ca de multe ori
merg la biserica si de multe ori se face pomana si ma tin ? I-a zis lui
batranul : osteneala are lucrul. Deci l-a intrebat Avraam, ucenicul sau : in
calatorie fiind sambata sau duminica si va bea vreun frate trei pahare nu cumva
este mult ? Raspuns-a batranul : de nu este de la satana, nu este mult.
3) Zicea ucenicul lui avva Sisoe, catre dansul : parinte, ai imbatranit, si
mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui batranul : unde nu este femeie,
acolo sa mergem. I-a zis lui ucenicul : unde este loc, care sa nu aiba femeie,
decat numai in pustie ? Deci i-a zis lui batranul : la pustie du-ma !
4) De multe ori ii zicea ucenicul lui avva Sisoe : avvo, scoala-te, si mancam !
Iar el zicea catre dansii ! : dar n-am mancat, fiule ? Iar ucenicul ii
raspundea : nu, parinte. Si zicea batranul : daci nu am mancat, ad-o sa mancam.
5) Zis-a odata avva Sisoe cu indrazneala : indrazneste, iata treizeci de ani
ani de cand nu ma mai rog lui Dumnezeu pentru pacat. Ci asa ma rog, zicand :
Doamne, lisuse, apara-ma de limba mea ! Si pana acum in fiecare zi cad
printr-insa si pacatuiesc.
6) Un frate i-a zis lui avva Sisoe : cum de nu ma parasesc patimile ? I-a
raspuns lui batranul : vasele lor inlantru ta sunt. Da-le lor arvuna si se duc.
7) Sedea odata avva Sisoe in muntele lui avva Antonie singur. Si zabovind
slujitorul lui sa vina la dansul, timp de zece luni nu a vazut om umbland prin
munte, a gasit un faranit, care vana dobitoace salbatice. Si i-a zis lui
batranul : de unde vii si cita vreme ai aici ? Iar el a zis : cu adevarat,
avvo, am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decat pe tine. Si
auzind batranul aceasta, intrand in chilia lui, se batea pe sine, zicand :
iata, Sisoe, ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut
!
8) S-a facut pomana in muntele lui avva Antonie si s-a aflat acolo un vas cu
vin. Si luand unul din batrani un vascior si un pahar l-a dus la avva Sisoe si
i-a dat lui si a baut. Asemenea si al doilea si a primit. Apoi i-a dat lui si
ai treilea si nu l-a luat, zicand : inceteaza, frate, au nu stii ca este de la
satana !
9) A venit cineva din frati la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie. Si
vorband ei, l-a intrebat avva Sisoe : nu am ajuns la masurile lui avva Antonie,
parinte ? Si i-a zis lui batranul : de as fi avut unul din cugetele lui avva
Antonie, m-as fi facut tot ca focul; insa stiu un om care cu osteneala poate sa
poarte cugetul sau.
10) A venit odata unul din tebei la avva Sisoe, vrand sa se faca calugar. si
l-a intrebat batranul, daca are pe cineva in lume. Iar el a zis : am un fiu. Si
i-a zis lui batranul : du-te, arunca-l in rau si atunci te faci calugar ! Deci,
dupa ce s-a dus sa-l arunce, a trimis batranul pe un frate zicandu-i sa-l
opreasca. De aceea, cand l-a ridicat sa-l arunce, i-a zis fratele : inceteazi,
ce faci ? Iar el i-a zis : avva mi-a zis sa-l arunc. I-a zis fratele : a mai zis
sa nu-l arunci. Si lasandu-l a venit la batranul si s-a facut preaiscusit
calugar pentru ascultarea lui.
11) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : oare asa alunga satana pe cei
vechi ? I-a raspuns lui batranul : acum si mai mult, caci vremea lui s-a
apropiat si se tulbura.
12) A fost odata ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe de un drac. Si a vazut
batranul ca a cazut. Dar sculandu-se, si-a intins mainile la cer, zicand :
Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lasa de nu-l vei tamadui. Si indata
s-a tamaduit ucenicul.
13) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ma vad pe mine ca aducerea
aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui batranul : nu este mare
lucru sa fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este sa te vezi pe tine sub toata
zidirea. Ca aceasta impreuna cu osteneala trupeasca, povatuieste la chipul
smeritei cugetari ( + ).
( + ) Adica, cum sa fie omul smerit.
14) Se spunea despre avva Sisoe, ca atunci cand era sa se
savarseasca, sezand parintii langa dansul, a stralucit fata lui ca soarele. Si
le-a zis lor : iata avva Antonie a venit ! Si dupa putin, a zis : iata ceata
proorocilor a venit ! Si iarasi fata lui, mai mult a stralucit. Si a zis : iata
ceata apostotilor a venit. Si s-a indoit fata lui iarasi. Si se parea, ca si
cum el ar fi vorbit cu cineva si s-au rugat batranii de el zicand : cu cine
vorbesti, parinte ? Iar el a zis : iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa
fiu lasat sa ma pocaiesc putin. Si i-au zis lui batranii : nu ai trebuinta sa
te pocaiesti, parinte. Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, nu ma stiu pe
mine sa fi pus inceput. Atunci au cunoscut toti ca este desavarsit. Si iarasi,
de naprasna s-a facut fata lui ca soarele si s-au temut toti. El le-a zis lor :
vedeti, Domnul a venit. Iar Domnul a zis : aduceti-mi pe vasul pustiului ! Si
indata si-a dat duhul. Si s-a facut ca un fulger si s-a umplut toata casa (
locul ) de buna mireasma.
15) A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe in muntele lui avva
Antonie. Si cand vrea sa iasa, mai inainte de a calatori ei, i-a facut sa guste
de dimineata, ( ca era post ). Si cum a pus masa, iata niste frati au batut la
usa. Si a zis avva Sisoe ucenicului sau : da-le putina athira ( fiertura ), ca
sunt osteniti. I-a zis lui avva Adelfie : lasa-i acum sa nu spuna ca avva Sisoe
mananca de dimineata. Si a luat aminte la dansul batranul si a zis fratelui :
du-te, da-le lor. Iar daca au vazut athira, au zis : nu cumva aveti oaspeli ?
Si le-a zis lor fratele : avem. Deci au inceput a se mahni si au zis : Dumnezeu
sa va ierte pe voi, ca pe batranul l-ati lasat sa manance acum. Au nu stiti ca
multe zile are sa se chinuiasca ? Si i-a auzit pe ei episcopul. Atunci a facut
metanie batranului, zicand : iarta-ma, avvo, ca un lucru omenesc am gandit, dar
tu lucrul lui Dumnezeu ai facut. Si i-a zis avva Sisoe : daca nu Dumnezeu il va
slavi pe om, slava oamenilor nu este nimic.
16) Au venit altii la avva Sisoe sa auda de la dansul vreun cuvant. Si nimic nu
le-a grait lor, ci tot timpul zicea : iertati-ma ! Dar vazandu-i cosnitele i-au
zis lui Avraam, ucenicul lui : ce faceti cu cosnitele acestea ? Iar el a zis :
incoace si incolo le cheltuim. Si auzind batranul, a zis : si Sisoe incoace si
incolo mananca. Iar ei auzind, foarte s-au folosit si s-au dus cu bucurie, zidindu-se
de smerenia lui.
17) A intrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe : cand citesc Sfanta
Scriptura, voieste sufletul meu sa alcatuiasca cuvant sa am spre intrebare. I-a
zis lui batranul : nu este trebuinta, ci mai vartos din curatenia mintii
castiga-ti tie a fi fara de grija si a vorbi.
18) A mers odata un mirean la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie, avand cu
sine si pe fiul sau. Si pe cale s-a intamplat de a murit fiul si nu s-a
tulburat, ci l-a dus cu credinta la batranul. Si a cazut cu fiul sau, ca si
cand ar fi facut metanie ca sa fie blagosiovit de batranul si sculandu-se
tatal, a lasat copilut la picioarele batranului si a iesit din chilie afara.
Iar batranul socotind ca metanie ii face, i-a zis lui : scoala si iesi afara !
( Caci nu stia ca a murit ). Si indata s-a sculat copilul si a iesit. Si
vazandu-l tatal lui, s-a inspaimantat si intrand s-a inchinat batranului si i-a
vestit lucrul. Auzind batranul s-a mahnit, caci nu voia sa se intample aceasta.
Dar i-a poruncit lui ucenicul sau, ca nimanui sa nu spuna pana la sfarsitul
batranului.
19) Trei batrani au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dansul. Si i-a zis
lui cel dintai : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de raul cet de foc ? Iar el
nu i-a raspuns. I-a zis cet de al doilea : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de
scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ? Apoi cel de treilea :
parinte, ce voi face, ca aducerea aminte a intunericului celui mai dinafara ma
omoara ? Si raspunzand batranul, le-a zis : eu de nici una din acestea nu-mi
aduc aminte, caci milostiv fiind Dumnezeu, nadajduiesc ca va face cu mine mila.
Si auzind cuvantul acesta batranii s-au dus mahniti. Dar nevrand batranul sa-i
lase sa se duca mahniti, intorcandu-i, le-a zis : fericiti sunteti, fratilor,
caci v-am ravnit voui. Ca cel dintai dintre voi a zis despre raul de foc, cel
de al doilea despre tartar si cel de al treilea despre intuneric. Deci, daca
acest fel de aducere aminte va stapaneste mintea cu neputinta este ca voi si
mai gresiti. Dar ce voi face eu cel impietrit cu inima, nefiind slobod sa stiu,
ca desi este chin pentru oameni, totusi in tot ceasul pacatuiesc ? Si facandu-i
metanie, i-au zis : precum am auzit, asa am vazut.
( + ) Ps 47, 7.
20) Intrebat-au unii pe avva Sisoe, zicand : de va cadea
vreun frate, n-are trebuinta sa se pocaiasca un an ? Iar el a raspuns : aspru
este cuvantul. Iarasi au intrebat : dar sase luni ? Si iarasi a zis : mult
este. Iar ei au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si a raspuns : mult este.
I-au zis atunci : deci de va cadea fratele si va afla indata ca se face pomana,
intra-va si el acolo ? Le-a zis lor batranul : nu, ci are trebuinta sa se
pocaiasca cateva zile. Caci cred lui Dumnezeu, ca din tot sufletul daca se va
pocai unul ca acesta si in trei zile il primeste pe dansul Dumnezeu.
21) Venind odata avva Sisoe la locul ce se cheama Clisma, au mers la dansul
niste mireni sa-l vada. Si multe graind ei, nu le-a raspuns lor cuvant. La urma
unul dintr-insii a zis : de ce-l suparati pe batran ? Nu mananca si pentru
aceasta nu poate a grai. A raspuns batranul : cand am trebuinta, mananc.
22) A intrebat avva Iosif pe avva Sisoe, zicand : in cati ani trebuie omul
sa-si taie patimile ? I-a zis lui batranul : anii voiesti sa-i stii ? Zis-a
avva Iosif : da ! Deci a zis batranul : in orice ceas vine patima, indata
tai-o.
23) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe cel al Pietrei, despre petrecere. si
i-a zis lui batranul : a zis Daniil : painea doririlor nu am mancat ( + ).
( + ) Daniil X. 3.
24) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand in chilie
totdeauna incuia usa.
25) Au venit odata niste arieni la avva Sisoe, in muntele lui avva Antonie si
au inceput a-i cleveti pe dreptmaritori. Iar batranul nu le-a raspuns nimic. Si
chemandu-si ucenicul i-a zis : Avraame, adu-mi cartea Sfantului Atanasie si
citeste. Si tacand ei, s-a aflat eresul lor. Si i-a slobozit cu pace.
26. A venit odata avva Ammun de la Rait la Clisma sa se intalneasca cu avva
Sisoe. Si vazandu-l necajit, caci a lasat pustia, i-a zis : ce te necajesti,
avvo, caci ce mai puteai sa faci de acum in pustie, dupa ce ai imbatranit asa ?
Iar batranul s-a uitat la dansul cu asprime, zicand : ce-mi spui, Ammune, dar
nu-mi era destula numai slobozenia gandului meu in pustie ?
27) Sedea odata avva Sisoe in chilia sa. Si batand in usa ucenicul lui, a
strigat la dansul batranul, zicand : fugi, Avraame, nu intra, ca acum nu au
vreme cele de aici !
28) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : cum ai lasat Schitul, fiind
cu avva Or si ai venit de ai sezut aici ? Si i-a raspuns batranul : cand a
inceput a se inmulti Schitul, auzind eu ca a adormit avva Antonie, m-am sculat
si am venit aici in munte; si gasind cele de aici cu liniste, am sezut putina
vreme. I-a zis lui fratele : cata vreme ai aici ? I-a raspuns batranul :
saptezeci si doi de ani.
29) Zis-a avva Sisoe : cand va fi vreun om care poarta grija de tine, nu
trebuie tu sa-i poruncesti.
30) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : de vom umbla pe cale si va
rataci cel ce ne povatuieste este trebuinta sa-i zicem ceva ? I-a raspuns
batranul : nu. Deci a zis fratele : dar sa-l lasam sa ne rataceasca ? I-a zis
batranul : dar ce vrei, sa iei toiag sa-l bati ? Eu stiu frati care umblau si
cei ce ii povatuia a ratacit noaptea; si erau doisprezece si toti stiau ca se
ratacesc. Si s-au luptat fiecare sa nu spuna. Iar dupa ce s-a facut ziua,
pricepand cel ce-i conducea ca a ratacit din cale, le-a zis : iertati-ma, am
ratacit ! Si au zis toti : si noi stiam, dar am tacut. Iar el auzind, s-a
minunat zicand ca pana la moarte se stapanesc fratii sa nu graiasca si l-a
slavit pe Dumnezeu. Iar lungimea caii din care s-au ratacit, era de
douasprezece mile.
31) Au venit odata saracinii si i-au dezbracat pe batran si pe fratele lui. Si
iesind ei in pustie ca sa gaseasca ceva de mancare, a gasit batranul baligi de
camila si scormonind au gasit in ele graunte de orz. Manca deci un graunte, iar
unul il punea in mana lui si venind fratele l-a gasit pe el mancand si i-a zis
: aceasta este dragostea, sa gasesti mancare si singur sa mananci si sa nu ma
chemi si pe mine ? Si i-a zis avva Sisoe : nu ti-am facut strambatate, frate;
iata, partea ta in mana mea am pastrat-o !
32) Se spunea despre avva Sisoe tebeul ca a ramas la Calamona Arsenoitului si
un alt batran era bolnav la cealalta lavra. Si daca a auzit s-a mahnit. Dar
fiindca doua zile postea si era ziua in care nu manca, cand a auzit, si-a zis :
ce voi face ? De ma voi duce, nu cumva ma vor sili fratii sa mananc iar de voi
ramane pana maine, nu cumva se va savarsi ? Insa aceasta voi face : ma duc si
nu mananc. Si asa s-a dus postind, plinind porunca lui Dumnezeu iar petrecerea
lui cea pentru Dumnezeu nu a stricat-o.
33) Povestit-a unul din parinti despre avva Sisoe calamoteanul, ca vrand odata
sa-si biruiasca somnul, s-a spanzurat pe sine de prapastia Pietrii. Si venind
ingerul l-a dezlegat si i-a poruncit sa nu mai faca asa, nici pe altii sa nu-i
invete acest lucru.
34) Intrebat-a unul din parinti pe avva Sisoe, zicand : de voi sedea in pustie
si va veni vreun barbar vrand sa ma omoare si de voi putea asupra lui,
omora-l-voi pe ei ? Si a zis batranul : nu, ci lasa-l la Dumnezeu, caci orice
fel de ispita va veni omului, omul sa zica : pentru pacatele mele s-a intamplat
aceasta. Iar daca vreun lucru bun se va intampla, sa zica : din mila lui Dumnezeu
este.
35) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe tebeul, zicand : spune-mi vreun cuvant.
Si i-a raspuns : ce pot sa-ti spun ? Caci din Testamentui cel Nou citesc si la
cel Vechi ma intorc.
36) Tot acest frate l-a intrebat pe avva Sisoe, cel ai Pietrii, cuvantul cel
care l-a zis avva Sisoe tebeul. Si i-a zis batranul : eu in pacat ma culc si in
pacat ma scol.
37) Se spune despre avva Sisoe tebeul, ca dupa ce iesea de la biserica, indata
se repezea la chilia sa, pasind iute si asemanandu-se cu unul care fugea. Iar
unii din cei ce-l vedeau ca facea aceasta, zieeau : drac are. Dar el facand
lucrul lui Dumnezeu, nu lua aminte la cei ce vorbeau despre el.
38) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, avvo, ca am
cazut ? I-a raspuns lui batranul : scoala-te iarasi. Zis-a fratele : m-am
sculat si iarasi am cazut. Si a zis batranul : scoala-te iarasi si, iarasi.
Deci a zis fratele : pana cand ? Zis-a batranul : pana ce vei fi apucat sau in
bine, sau in cadere, caci cu ce se afla omul, cu aceea se si duce din lumea
aceasta.
39) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, caci ma necajesc
pentru rucodelie, iubind impletitura, dar nu pot sa o lucrez. Zis-a batranul :
avva Sisoe zicea ca nu trebuie sa lucram lucrul care ne odihneste.
40) Zis-a avva Sisoe : cauta-L pe Domnul si nu cauta unde locuieste.
41) Zis-a iarasi : rusinea si netemerea, de multe ori aduce pacatul.
42) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face ? Si acesta i-a
raspuns : lucrul pe care il cauti, este tacerea multa si smerenia. Caci scris
este : fericiti cei ce raman intru aceasta; asa poti sa stai.
43) Zis-a avva Sisoe : fa-te defaimat si voia ta o leapada si te fa fara grija
si vei avea odihna.
44) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face pentru patimi ?
Si i-a raspuns batranul : fiecare din noi se ispiteste de pofta sa ( + ).
( + ) Iacov 1, 14.
45) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : spune-mi
vreun cuvant. Iar el i-a zis : de ce ma silesti sa vorbesc in zadar ? Iata, ce
vezi, fa.
46) S-a dus odata avva Avraam, ucenicul lui avva Sisoe la ascultare si cateva
zile nu voia sa-i slujeasca altcineva, zicand : oare voi lasa alt om sa-si faca
obicei cu mine, in afara de fratele meu ? Si nu a primit pe nimeni pana ce nu a
venit ucenicul lui, suferind osteneala.
47) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand el, a strigat un glas : o, ticalosie
! Si a zis lui ucenicul sau : ce ai, parinte ? I-a zis lui batranul : caut un
om sa vorbesc si nu gasesc.
48) A iesit odata avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la muntele cel mai
din afara al Tebaidei, locuind acolo. Si erau acolo meletiani, care locuiau in
Calamona Arsenoitului. Unii, auzind ca a iesit la muntele cel mai dinafara au
dorit sa-l vada, dar ziceau : ce vom face, ca in munte sunt meletieni ? Si stim
ca batranul nu se tulbura de dansii. Dar noi nu cumva vrand sa ne intalnim cu
batranul, vom cadea in ispita ereticilor ? Si pentru ca sa nu se intalneasca cu
ereticii, nu s-au dus sa-l vada pe batran.
49) Se spunea despre avva Sisoe ca s-a bolnavit. Si sezand batranii langa
dansul, a grait unora. Iar ei l-au intrebat : ce vezi, avvo ? Si le-a zis : vad
pe unii ca vin la mine si-i rog sa ma lase putin sa ma pocaiesc. I-a zis lui
unul din batrani : si de te vor lasa, de acum poti sa te folosesti spre
pocainta ? I-a zis lui batranul : desi nu pot face, dar suspin in sufletul meu
putin si imi este de ajuns.
50) Se spunea despre avva Sisoe ca atunci cand a venit la Clisma, s-a
imbolnavit. Si sezand el cu ucenicul lui in chilie, bataie s-a facut in usa.
Intelegand batranul, a zis lui Avraam, ucenicului sau : zi-i celui ce a batut
in usa : eu Sisoe in munte, eu Sisoe pe harar ( asternut ). Iar el auzind, s-a
facut nevazut.
51) A zis avva Sisoe tebeul, ucenicului sau : spune-mi ce vezi la mine si eu
iti voi spune ce vad la tine. I-a zis lui ucenicul : tu esti bun la minte, dar
aspru putin. I-a zis batranul : tu esti bun, dar molatic la minte.
52) Se spunea despre avva Sisoe tebeul, ca nu mananca paine. Si la praznicul
Pastilor, i-au facut lui metanie fratii ca sa manance cu ei si raspunzand, le-a
zis : una am sa fac : sau paine am sa mananc, sau cate bucate ati facut. Iar ei
i-au zis : numai paine sa mananci. Iar el a facut asa.
PENTRU AVVA SILUAN
1) A venit odata avva Siluan si Zaharia, ucenicul lui, la o manastire; si i-au
facut pe ei de au gustat putin mai inainte de a calatori. Apoi iesind ei, a
gasit ucenicul lui apa pe cale si dorea sa bea. Si i-a zis lui batranul :
Zahario, post este astazi. Iar el a zis : dar n-am mancat, parinte ? ! Zis-a
batranul : ceea ce am mancat, era al dragostei; dar noi postul nostru sa-l
tinem, fiule !
2) Tot acesta sezand odata cu fratii, s-a facut intru uimire si a cazut cu fata
la pamant. Si dupa putin sculandu-se, plangea. L-au rugat fratii, zicand : ce
ai, parinte ? Iar el tacea si plangea. Si silindu-l sa le spuna a zis : eu la
judecata am vazut pe multi din neamul nostru, ca mergeau la munca si pe multi
dintre mireni ca mergeau intru Imparatie. Si plangea batranul si nu voia sa
iasa din chilie. Iar de era silit sa iasa din chilie, isi acoperea cu culionul
fata, zicand : nu voiesc sa vad lumina aceasta vremelnica si care nu are nici
un folos !
3) Altadata a intrat Zaharia, ucenicul lui si l-a aflat intru uimire si mainile
lui la cer intinse si inchizind usa, a iesit. Venind pe la ceasul al saselea si
al noualea, l-a aflat pe el in acelasi chip. Iar pe la ceasul al zecelea a
batut in usa. Intrand, l-a aflat linistindu-se. Si i-a zis lui : ce iti este
astazi, parinte ? Iar el a zis : m-am bolnavit, fiule. Atunci ucenicul,
apucandu-i picioarele i-a zis : nu te voi lasa, de nu-mi vei spune ce-ai vazut
? Si i-a zis batranul : rapit am fost la cer, si am vazut slava lui Dumnezeu si
acolo am stat pana acum iar acum am venit.
4) Sezand odata avva Siluan in muntele Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui la
o ascultare si i-a zis batranului : sloboade apa si uda gradina. Iar el iesind,
si-a acoperit fata cu culionul si numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un
frate la dansul in acel ceas si vazandu-l pe el de departe, a inteles ce a
facut. Intrand fratele la dansul, i-a zis : spune-mi, avvo, pentru ce ti-ai
acoperit fata cu culionul si asa udai gradina ? Iar batranul i-a raspuns :
fiule, ca sa nu vada ochii mei pomii si sa se smulga mintea mea de la lucrarea
ei prin dansii.
5) A venit un frate la avva Siluan in muntele Sinai si vazandu-i pe frati
lucrand, i-a zis batranului : nu lucrati mancarea cea pieritoare ( +1 ), ca
Maria partea cea buna si-a ales ( +2 ). Zis-a batranul ucenicului sau :
Zahario, da fratelui o carte si pune-l intr-o chilie, care nu are nimic. Cand a
sosit ceasul al noualea, fratele lua seama la usa, daca vor trimite sa-l cheme
ca sa manance. Iar dupa ce nu l-a chemat nimeni, sculandu-se a venit batranul
si i-a zis : nu au mancat fratii astazi, avvo ? I-a raspuns lui batranul : da,
au mancat. Si fratele a zis : pentru ce nu m-ati chemat ? I-a zis lui batranul
: fiindca tu om duhovnicesc esti si nu ai trebuinta de mancarea aceasta. Iar
noi trupesti fiind voim sa mancam si pentru aceasta lucram. Tu partea cea buna
ti-ai ales ( +2 ) citind toata ziua si nevrand sa mananci mancare trupeasca. Si
daci a auzit acestea, fratele a facut metanie, zicand : iarta-ma avvo ! I-a zis
lui batranul : negresit, trebuinta are si Maria de Marta, caci prin Marta se
lauda si Maria.
( +1 ) Ioan VI, 27.
( +2 ) Luca X, 42.
6) Au intrebat odata unii pe avva Siluan, zicand : ce fel de
vietuire ai facut, parinte, de ai dobandit intelepciunea aceasta ? Si i-a
raspuns : niciodata n-am lasat in inima mea vreun cuget care intarata pe
Dumnezeu.
7) Se spunea despre avva Siluan, ca a sezut in chilie pe ascuns, avand putin
naut, si pana a mancat numai pe acela a facut lucru de o suta de site. Si a
venit un om din Egipt, avand un magar incarcat cu paini si batand la chilia
lui, le-a pus. Deci, luand batranul sitele, a incarcat magarul si l-a slobozit.
8) Se spunea despre avva Siluan, ca a iesit Zaharia, ucenicul lui, fara dansul;
si luand pe frati, a mutat gardul gradinii si mai mare l-a facut. Afland
batranul, si-a luat cojocelul sau si a iesit, zicand fratilor : rugati-va
pentru mine ! Iar ei vazandu-l au cazut la picioarele lui, si au zis :
spune-ne, parinte, ce este, ce ai ? Iar el a zis catre dansii : nu intru
inauntru, nici se pogoara cojocelul de pe mine, pana ce nu vei aduce gardul la
locul lui cel dintai. Iar ei au intors gardul si l-au facut asa cum a fost.
Abia asa batranul s-a intors la chilia sa.
9) Zis-a avva Siluan : eu sunt rob si stapanul mi-a zis : lucreazi lucrul meu
si eu te hranesc ! Dar de unde iau, nu cauta : ori am, ori fur, ori ma
imprumut, tu nu cauta. Lucreaza numai si te hranesc. Deci, eu de lucrez, din
plata mea maananc; iar de nu lucrez, milostenie mananc.
10) A zis iarasi : vai omului aceluia, care are numele mai mare decat fapta !
11) A intrebat avva Moise pe avva Siluan, zicand : poate omul in fiecare zi sa
puna inceput ? Si i-a raspuns batranul : de este lucrator, poate si in fiecare
zi si in fiecare ceas sa puna inceput bun.
12) A spus cineva din parinti ca s-a intalnit odata oarecine cu avva Siluan si
vazandu-i obrazul si trupul stralucind ca al unui inger, a cazut cu fata la
pamant. Spunea, de asemenea, ca si altii au avut acest dar.
DIN EVERGHETINOS
13) Un frate l-a intrebat pe avva Siluan, zicand : ce voi face, avvo, cum voi
castiga umilinta ? Ca sunt foarte ispitit de trandavire, de somn si de
dormitare. Si cand ma scol din somn, ma lupt foarte la cantarea psalmilor si nu
pot birui dormitarea, nici psalmi nu zic fara de glas. Si i-a raspuns lui
batranul : fiule, a zice tu psalmii cu glas, intai este mandrie, caci ti se
pare ca tu canti, iar fratele nu nu canta. Al doilea, iti impietreste inima si
nu te lasi sa te umilesti. Deci, de voiesti umilinta, lasi cantarea. Si cand
stai facandu-ti rugaciunile tale, sa caute mintea ta puterea stihului si sa
socotesti ca stai inaintea lui Dumnezeu, a Celui ce incearca inimile si
rarunchii ( +1 ). Iar cand te scoli din somn, mai inainte de toate, slaveasca
gura ta pe Dumnezeu; apoi citeste Crezul si Tatal nostru. Dupa aceea, incepe-ti
canonul tau, incet, suspinand si aducandu-ti aminte de pacatele tale si de
chinul in care va sa te muncesti. Zis-a fratele : eu, avvo, de cand m-am
calugarit, slujba canonului si ceasurile, dupa randuiala celor 8 glasuri le
cant. A raspuns batranul : pentru aceasta umilinta si plansul fuge de la tine.
Pune in minte pe parintii cei mari, cum ei nefiind slujitori bisericesti si
nici glasuri si nici tropare stiind, fara numai putini psalmi, ca niste
luminatori in lume ati stralucit; precum au fost avva Pavel cel prost si avva
Pamvo si avva Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care si morti au
inviat si mari puteri au facut si stapanirea cea asupra dracilor au primit-o.
Nu cu cantari, tropare si glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima zdrobita si cu
post, prin care si frica lui Dumnezeu in inima creste necontenit si plansul se
intareste, si de tot pacatul curateste pe om iar mintea mai alba decat zapada o
face. Apoi cantarea, pe multi la cele mai de jos ale pamantului i-a pogorit, nu
numai mireni, ci si preoti, fiindca i-au mostenit si in curvie si in alte
patimi de rusine i-au prapastuit. Deci cantarea este a mirenilor. Pentru
aceasta si norodul se adauga prin biserici. Pune inainte, fiule, cate cete sunt
in Cer si nu este scris despre vreuna dintre ele, ca cu cele opt glasuri canta;
ci o ceata canta neincetat, Aliluia ! Alta : Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot
( +2 ), alta : bine este cuvantata slava Domnului din locul si din casa Sa ( +3
). Tu dar, fiule, urmeaza parintilor, de voiesti sa castigi umilinta in vremea
rugaciunii, pazind mintea, pe cat poti, neraspandita. Iubeste smerenia lui
Hristos si oriunde mergi, nu te arata istet si dascal, ci ca un prost si
ucenic, si Dumnezeu iti va da umilinta !
( +1 ) Psalm VII, 10.
( +2 ) Isaia VI, 3.
( +3 ) Iezechil III, 12.
PENTRU AVVA SIMON
1) A venit odata un stapan sa-l vada pe avva Simon. Iar el auzind, si-a luat
braul si s-a dus la un finic sa-l curete. Acela, venind a strigat : batrane,
unde este pustnicul ? Iar el a zis : nu este aici pustnic. Si auzind s-a dus.
2) Altadata iarasi a venit alt stapan sa-l vada pe avva Simon si apucand
inainte clericii, i-au spus : avvo, gateste-te, ca acela auzind despre tine,
vine sa-l blagoslovesti ! Iar el a zis : da, ma gatesc. Deci,imbracandu-se cu
un chentonion ( un fel de haina ) al lui si luand paine si branza in mainile
sale, sculandu-se, a sezut, mancand in poarta. Venind stapanul cu parada lui si
vazandu-l,nu l-a bagat in seama, zicand : acesta este pustnicul despre care am
auzit ? Si indata s-au intors de acolo.
PENTRU AVVA SOSIPATRU
L-a rugat cineva pe avva Sosipatru, zicand : da-mi vreo porunca, avvo si o voi
pazi ! Iar el i-a zis : sa nu intre femeie in chilia ta, sa nu citesti carti
care se numesc apocrife, adica ascunse si sa nu cercetezi pentru chipul lui
Dumnezeu in om. Ca aceasta nu este eres, ci prostie. Caci cu neputinta este a
fi priceput lucrul acesta de toata zidirea.
PENTRU AVVA SARMATA
1) Zis-a avva Sarmata : prefer mai bine un om care a pacatuit si stie ca a
pacatuit si se pocaieste, decat un om care nu a pacatuit si se crede ca este
drept.
2) Se spunea despre avva Sarmata, ca de multe ori lua patruzeci de zile, cu
sfatul lui avva Pimen si ca o nimica se implineau zilele inaintea lui. Deci, a
venit avva Pimen la dansul si i-a zis : spune-mi, ce-ai vazut, facand atata
osteneala ? Iar el a zis catre dansul : nimic mai mult. I-a zis lui avva Pimen
: nu te las, de nu-mi vei spune. Si i-a raspuns : una numai am aflat, ca de voi
zice somnului, du-te, se duce si de-i voi zice, vino, vine.
3) Un frate l-a intrebat pe avva Sarmata, zicand : gandurile imi zic : nu lucra
ci mananca si bea si dormi. I-a zis lui batranul : cand iti este foame,
mananca, cand iti este sete, bea; cand iti este somn, dormi ! Un alt batran,
din intamplare a venit la fratele si i-a spus lui fratele cele spuse de avva
Sarmata. Deci, i-a zis lui batranul : asa ti-a zis avva Sarmata ? Cand iti este
foame tare si iti va fi sete, incat sa nu mai poti rabda, mananca si bea; si
cand vei priveghea foarte mult si dormitezi, dormi. Aceasta este ceea ce ti-a
zis tie batranul.
4) L-a intrebat iarasi acelasi frate pe avva Sarmata, zicand : imi zic
gandurile, du-te afara, mergi la frati ! Si i-a zis batranul : sa nu le
asculti, ci sa zici : iata, te-am ascultat o data dar acum nu mai pot sa te
ascult.
PENTRU AVVA SERAPION
1) A venit odata avva Serapion, trecand printr-un sat si i-a zis ei : gatit-ai
patul ? Ea a zis : da, avvo ! A incheiat batranul : asteapta-ma deseara, ca voi
veni la tine si am sa petrec noaptea aceasta aproape de tine. Iar ea
raspunzand, a zis : bine, avvo ! Si s-a gatit si a asternut patul si l-a
asteptat pe batran cu cele de trebuinta. Iar dupa ce s-a facut seara, a venit
batranul la dansa, nimic aducand si intrand in chilie, i-a zis ei : gatit-ai patul
? Ea a zis : da, avvo. Incuind usa i-a zis ei : asteapta putin, fiindca avem
pravila, pana ce o voi face ! Si a inceput batranul slujba. Si incepand
psaltirea, la fiecare psalm facea rugaciunea, rugandu-se lui Dumnezeu pentru
dansa ca sa se pocaiasca si sa se mantuiasca. Deci l-a ascultat Dumnezeu; si
sta femeia tremurand si rugandu-se aproape de batranul. Daca a ispravit
batranul toata Psaltirea, ea a cazut la pamant. Iar batranul incepand
Apostolul, a citit mult dintr-insul. Si asa si-a implinit siujba. Deci,
umilindu-se ea si intelegand ca nu pentru pacat a venit la dansa, ci ca sa-i
mantuiasca sufletul, a cazut in fata lui zicand : fie-ti mila avvo, si
povatuieste-ma, unde pot placea lui Dumnezeu. Atunci batranul a povatuit-o pe
dansa la o manastire de fecioare si a dat-o la stareta, zicand : ia pe sora
aceasta, si nu-i pune ei jug sau porunca, ca celorlalte surori; ci orice
voieste da-i ei si cum voieste da-i voie sa umbie ! Si dupa ce a facut putine
zile, a zis : eu sunt o pacatoasa si voiesc la 2 zile sa mananc. Si dupa putine
zile a zis : eu multe pacate am si voiesc la 4 zile sa mananc. Dupa alte putine
zile s-a rugat staretei zicand : fiindca mult am mahnit pe Dumnezeu cu
faradelegile mele, te rog, pune-ma intr-o chilie si o astupa, si pe o gaura
da-mi putina paine si rucodelie. Si i-a facut ei stareta asa. Asa i-a placut
lui Dumnezeu in cealalta vreme a vietii sale.
PENTRU AVVA SERAPION
2) Un frate l-a rugat pe avva Serapion, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a
zis lui batranul : ce pot sa-ti zic ? Ca ai luat ale vaduvelor si ale
sarmanilor, si le-ai pus in fereastra aceasta ? Caci a vazut-o plina de carti.
3) Zis-a avva Serapion ca precum ostasii imparatului nu pot ( + ), stand
inaintea lui, sa caute de-a dreapta sau de-a stanga, tot asa si omul, daca sta
inaintea lui Dumnezeu, si ia aminte inaintea Lui cu frica in tot ceasul, nimic
dintr-ale vrajmasului nu pot sa-l ingrozeasca.
( + ) La altele, nu indraznesc.
4) A venit un frate la avva Serapion si-l indemna pe el
batranul sa faca rugaciune dupa obicei. Iar el pacatos pe sine numindu-se si
nevrednic de chipul calugaresc, nu se pleca. A voit inca si picioarele lui sa
le spele. Si aceste cuvinte zicand, nu a suferit. Si l-a facut de a gustat. A
inceput inca si batranul a manca, si-l sfatuia pe el zicand : fiule, de voiesti
sa te folosesti, rabda in chilia ta si ia aminte de tine si de rucodelia ta !
Ca nu-ti aduce atata folos sa iesi afara, cat a sedea inauntru. Iar el acestea
auzind, s-a amarat si s-a schimbat la fata, incat nimic n-a putut sa fie
tainuit de batranul. Deci i-a zis lui avva Serapion : pana acum ziceai ca esti
pacatos si te ocarai pe tine, cum ca esti nevrednic sa traiesti. Si fiindca cu
dragoste te-am pomenit, atata te-ai salbaticit. Deci de voiesti sa fii smerit,
cele ce ti se aduc asupra-ti de la altii, invata-te sa le suferi vitejeste si
nu tine la tine cuvinte desarte. Acestea auzind fratele, a facut metanie
batranului. Si mult folosindu-se, s-a dus.
PENTRU ALT SERAPION. DE LA PALLADIE
Era un barbat egiptean anume Serapion, cu porecla Sidonie, fiindca niciodata
alta haina nu purta, decat un sindon, adica o haina care asa se numeste. Acesta
la toata fapta buna iscusindu-se desavarsit, cu neagoniseala mai pe toti i-a
intrecut. Pentru care nici a se linisti in chilie n-a putut ca sa nu se smulga
cu mintea, sau sa aiba ceva al sau; ci umbland, si hrana din toate zilele de la
cei ce s-ar fi intamplat luand, asa isi petrecea viata, nimic avand, decat
sindonul, pe care-p purta. Acesta, printr-un pustnic cunoscut, s-a vandut pe sine,
intr-o cetate, la un mascarici ce era elin, pe douazeci de galbeni, pe care si
luandu-i de la pustnic, ii pastra la sine. Deci, era slujind mascariciului,
femeii lui si casei, cu mare silinta si cu indemanare, mancand numai paine si
apa, neoprindu-se cu mintea si de multe ori si cu gura din citirea
dumnezeiestilor Scripturi. Deci, petrecand cu dansii vreme indelungata si cand
era vreme vorbindu-le despre crestinatate, intai pe mascarici l-a umilit, apoi
pe femeie, dupa aceea, toata casa lui. Si botezandu-se ei, s-au departat de a
mai juca la club. Dupa ce au venit la viata cea placuta lui Dumnezeu, foarte se
cucerniceau de barbat. Si ii zicea lui : vino, frate, sa te slobozim, fiindca
tu dn robie urata ne-ai slobozit pe noi ! Atunci le-a zis lor : fiindca a
lucrat Dumnezeul meu si voi impreuna ati lucrat si s-a mantuit prin mine
sufletul vostru, de acum va voi descoperi voua taina. Eu fiind pustnic slobod,
de neam egiptean, fiindu-mi mila de voi, care petreceti in multa ratacire, m-am
vandut pe mine voua, ca voi slobozindu-va din mari pacate, sa va mantuiti.
Deci, de vreme ce ceea ce am voit a facut Dumnezeu, ma voi duce, ca si altora
sa ajut. Acestea zicand, le-a dat lor aurul. Iar ei nu voiau sa-l ia. Si il
indemnau pe el sa dea saracilor aurul, zicand : arvuna de mantuire ni s-a facut
noua. Iar el le-a zis : voi dati-l fiindca al vostru este. Ca eu bani straini
nu daruiesc saracilor. Iar ei luand aurul, il rugau sa ramana cu dansii,
incredintandu-l, ca asemeni unui parinte il vor avea de acum inainte si stapan
al sufletului lor. Iar dupa ce l-au rugat mult si n-au putut sa-l lamureasca,
il pofteau macar in fiecare an sa-i cerceteze. Deci, luandu-si ziua buna de la
dansii fericitul, s-a dus de acolo in Lacedemonia si afland pe cineva din cei
dintai ai cetatii ca este maniheu de credinta, impreuna cu toata casa lui, iar
la celetalte este barbat imbunatatit si evlavios, la acesta iarasi in alt fel
s-a vandut pe sine. Si in vreme de doi ani, departandu-l de eres pe dansul si
pe toata casa lui, i-a adus la biserica. Apoi lasandu-i si pe acestia,
inconjura lumea, facand bine oamenilor pe cat putea. PENTRU AVVA SERIN
1) Se spunea despre avva Serin ca mult lucra si doi posmagi manca de-a pururea.
Si venind la dansul avva Iosif, insotitul lui, ( ca si el era mare nevoitor )
i-a zis : in chilie imi pazesc fapta mea, iar daca ies afara, fac pogorare cu
fratii. I-a zis lui avva Serin : nu este aceasta mare fapta buna cand in chilie
pazesti randuiala ta, ci mai vartos cand iesi din chilia ta.
2) Zis-a avva Serin : mi-am facut vremea mea, secerand, cosind, impletind si cu
toate acestea, de nu m-ar fi saturat mana lui Dumnezeu, nu puteam sa ma satur.
PENTRU AVVA SPIRIDON
1) Despre avva Spiridon se spunea ca atata cuviosie avea pastorul acesta, incat
s-a invrednicit si sa se faca pastor de oameni. Caci a primit acesta ca
raspundere episcopia uneia din cetatile Ciprului, anume Trimitunda. Pentru
netrufia cea multa, aproape de episcopie, pastea si oile. Iar la miezul noptii,
talharii la stana oilor pe furis, se sileau sa fure din oi, dar Dumnezeu, Cel
ce pazeste pe pastor si pe oi le pazea. Caci talharii de putere nevazuta fiind
tinuti, langa stana erau legati. Cand s-au revarsat zorile, pastorul a venit la
oi si dupa ce i-a gasit cu mainile legate inapoi, a cunoscut ceea ce s-a facut;
si rugandu-se lui Dumnezeu, i-a dezlegat pe talhari. Dupa ce mult i-a sfatuit
si i-a invatat, ca sa se sileasca mai bine sa traiasca din osteneli drepte iar
nu din strambatate, daruindu-le un berbec, i-a slobozit si glumind le-a zis :
ca sa nu va aratati ca in zadar ati privegheat !
2) Se spunea iarasi, ca avea o fiica fecioara, evlavioasa ca tatal sau, anume
Irina. Acesteia, un cunoscut i-a pus zalog un odor de mult pret. Iar ea, pentru
mai buna pastrare, l-a ascuns in pamant. Si peste putin s-a dus din viata.
Deci,a venit dupa catava vreme cel ce a pus zalog si neafland-o pe fecioara,
l-a apucat pe tatal ei, pe avva Spiridon, uneori tragandu-l iar alteori
rugandu-l. Dar fiindca ii era jale batranului de paguba celui ce pusese
zalogul, venind la mormantui fiicei sale, se ruga lui Dumnezeu ca inainte de
vreme sa-i arate lui invierea cea fagaduita. Si, cu adevarat nu a gresit din
nadejde, caci vie iarasi s-a aratat fecioara tatatui sau si locul insemnandu-l
unde era ascuns odorul, s-a dus pristavindu-se. Si luand zalogul batranul, l-a
dat celui al cui a fost.
PENTRU AVVA SAIO
1) Se spunea despre avva Saio si despre avva Mue, ca au petrecut unul cu altul.
Si avea multa ascultare avva Saio, dar era aspru foarte. Lui ii zicea batranul,
ispitindu-l : du-te si fura ! Si se ducea si fura de la frati pentru ascultare
si multumind Domnului pentru toate. Iar batranul lua lucrurile si le da pe
ascuns. O data calatorind ei, a slabit si l-a lasat pe el avva zdrobit. Si
venind au zis fratilor : duceti-va si aduceti-l pe Saio caci zace zdrobit ! Si
ducandu-se l-au adus.
PENTRU MAICA SARA
1) Povestitu-s-a despre maica Sara, ca a rabdat treisprezece ani, fiind luptata
tare de dracul curviei si niciodata nu s-a rugat sa se departeze razboiul de la
dansa, ci mai vartos zicea : Dumnezeule, da-mi putere !
2) Au napadit odata asupra ei mai tare, acelasi duh al curviei, punandu-i in
minte desertaciunile lumii. Iar ea, slabind de frica lui Dumnezeu si de
nevointa, s-a suit intr-o zi in chilioara ei, sa se roage. Si i s-a aratat ei
cu trup duhul curviei si i-a zis : tu m-ai biruit, Saro ! Iar ea a zis : nu
te-am biruit eu, ci Stapanul meu, Hristos !
3) Se spunea despre dansa ca deasupra raului a petrecut, locuind saizeci de ani
si nu s-a aplecat sa-l vada.
4) Altadata au venit la dansa doi batrani pustnici mari, din partile
Pilusiului. Si cand mergeau, ziceau intre ei : sa smerim pe batrana aceasta !
Si i-au zis : vezi sa nu se inalte cugetui tau si sa zici, iata pustnicii vin
la mine care sunt o femeie. Le-a zis lor maica Sara : adevarat, cu firea sunt
femeie, dar nu cu mintea.
5) A zis maica Sara : de ma voi ruga lui Dumnezeu ca toti oamenii sa aiba veste
catre mine, ma voi afla cerand iertare la usa fiecaruia; ci mai bine ma voi
ruga ca inima mea sa fie curata cu toti.
6) A zis iarasi : pun piciorul meu pe scara sa ma sui si pun moartea inaintea
ochilor mei, mai inainte de a ma sui pe scara.
7) A zis iarasi : bine este si pentru oameni a face milostenie; ca desi este
pentru placerea oamenilor, dar vine spre placerea lui Dumnezeu.
8) Venit-au odata niste schiteni la maica Sara, iar ea le-a pus lor inainte un
paner cu poame. Ei lasand cele bune, mancau cele putrede. Si le-a zis lor :
adevarat, schiteni sunteti !
9) A trimis maica Sara la avva Pafnutie, zicand : lucrul lui Dumnezeu ai facut
ca ai lasat sa se necinsteasca fratele tau ? Si a zis batranul : ca cel ce fac
lucrul lui Dumnezeu, treaba nu am cu nimeni.
PENTRU MAICA SINGLITICHIA
1) Zis-a maica Singlitichia : lupta si osteneala multa este celor ce se apropie
de Dumnezeu la inceput si dupa aceea bucurie negraita. Ca precum cei ce vor sa
alate foc, intai se afuma si lacrimeaza si asa dovedesc lucrul ce-l cauta.
Pentru ca se zicea : Dumnezeul nostru este foc mistuitor ( + ). Asa trebuie si
noi cu noi : sa atatam focul cu lacrimi si cu osteneli.
( + ) Evr. XII, 29.
2) Zis-a iarasi : trebuie noi cei ce am ales cinul acesta,
sa tinem curatenia cea desavarsita. Caci si la mireni se pare ca se petrece in
curatenie, dar este impreuna cu ea si necuratenia fiindca cu toate celelalte
simtiri pacatuiesc : caci vad fara de cuviinta si rad fara de randuiala.
3) Zis-a iarast : precum veninul fiarelor celor otravitoare il gonesc
doftoriile cele mai iuti, la fel si cugetul cel spurcat, rugaciunea eu postul
il goneste.
4) Zis-a iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si
cum ar avea ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul
facerii bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti
indestularea bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul in desfatare fiind,
batjocoreste fagurii ( + ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.
( + ) Pild. 27, 7.
5) Intrebata a fost fericita Singlitichia de este lucru bun
desavarsit neagoniseala. Iar ea a zis : desavarsita la cei ce o rabda; ca cei
ce rabda aceasta, necaz adevarat au cu trupul, dar odihna cu sufletul. Caci
precum hainele cele vartoase, calcandu-se si cu sila facandu-se se spala, asa
si sufletul cel tare, prin saracia cea de buna voie, mai mult se intareste.
6) Zis-a iarasi : de esti in viata de obste, nu schimba locul, caci te vei
vatama mult. Asa precum pasarea sculandu-se de pe oua, le lasa reci si se
strica, si calugarul, sau fecioara, saraceste si moare in credinta, umbland din
loc in loc.
7) Zis-a iarasi : multe sunt viclesugurile diavolului. Prin saracie nu a
clintit sufletul ? Bogatia ii aduce ca amagire. Prin ocari si defaimari nu a
putut ? Laude si slava pune inainte. Prin sanatate biruit fiind, bolnav face
trupul. Cu desmierdarile neputand sa-l amageasca, prin ostenelile cele fara
voie incearca sa faca surparea. Caci anumite boli prea grele cerand de la
Dumnezeu si prin acestea slabind, tulbura dragostea cea catre Dumnezeu. Dar se
sdrobeste trupul cu friguri cumplite si patimeste de sete neastamparata. Daca pacatos
fiind, suferi acestea, adu-ti aminte si de munca cea viitoare si de locul cel
vesnic si de pedepsele cele vesnice si nu vei slabi catre cele de aici.
Bucura-te, ca te-a cercetat Dumnezeu. Si cuvantul acela de lauda sa-l ai pe
limba : certand, m-a certat Dumnezeu si mortii nu m-a dat ( +1 ). Fier erai dar
prin foc lepezi rugina. Iar daca si drept fiind, te imbolnavesti de la cele
mari, la cele mai mari sporesti. Aur esti, dar prin foc mai lamurit te faci. Ti
s-a dat inger trupului ? ( +2 ) Veseleste-te, si vezi cui te-ai facut asemenea
? Ca de partea lui Pavel te-ai invrednicit. Prin fierbinteala te ispitesti ?,
Prin raceala te pedepsesti ? Dar zice Scriptura : trecut-am prin foc si prin
apa si ne-ai scos pe noi ( +3 ) . Ai castigat-o pe cea dintai ? Asteapt-o si pe
cea de-a doua. Lucrand fapta cea buna, striga graiurile sfantului care zice :
sarac si cu durere sunt eu ( +4 ). Desavarsit te vei face prin aceste doua
necazuri. Caci zice : intru necaz m-ai desfatat ( +5 ). Cu aceste deprinderi sa
ne iscusim sufletele, ca-l vedem pe vrajmasul inaintea ochilor.
( +1 ) Psalm. 117, 18, 19.
( +2 ) Corint, XII, 7.
( +3 ) Psalm. 78, 33.
( +4 ) Pild. 27, 7.
( +5 ) Psalm. IV, 1.
8) Zis-a iarasi : daca ne bucura boala, sa nu ne mahnim, ca
si cum pentru boala si hrana trupului nu putem sa cantam cu glas. Toate acestea
se faceau de noi, spre surparea poftelor. Caci si postul si culcarea pe jos
pentru dezmierdari ni s-au legiuit noua. Deci, daca boala pe acestea le-a
stricat, de prisos este cuvantul. Caci aceasta este nevointa cea mare : a rabda
in boli si laude de multumita a inalta lui Dumnezeu.
9) Zis-a iarasi : cand vei posti, nu pricinui boala. Ca si cei ce nu postesc,
in aceleasi boli de multe ori au cazut. Ai inceput binele ? Nu te opri,
zaticnindu-te vrajmasul. Caci el cu rabdarea ne surpa. Si cei ce incep a
calatori pe mare, intai nimeresc un vant bun. Dupa ce intind panzele, iarasi
intampina vant prielnic. Dar corabiile pentru ce le-a cazut asupra, nu desarta
corabia, ci putin linistindu-se sau si luptandu-se cu furtuna, iarasi fac
calatoria pe mare. Asa si noi, vant potrivnic cazand asupra noastra, in loc de
panza intinzand crucea, fara frica sa savarsesti calatoria.
10) Zis-a iarasi : cei ce aduna bogatia aceasta simtita din osteneli si
primejdii ale marii, dupa ce multe au castigat, pe cele mai multe poftesc si pe
cele ce sunt de fata intru nimic le socotesc, si la cele ce nu sunt de fata se
intind. Iar noi, din cele pe care le cautam, nimic avand, nimic nu voim sa
castigam pentru frica lui Dumnezeu.
11) Zis-a iarasi : urmeaza vamesului, ca nu impreuna cu fariseul sa te
osandesti. Blandetele lui Moise alege-le, pentru ca inima ta care este
vartoasa, in izvoare de apa sa o prefaci.
12) Zis-a iarasi : primejdios este sa invete cel ce nu a trecut prin viata cea
lucratoare. Caci precum de va avea cineva o casa putreda, primind straini, ii
va vatama cu caderea casei, asa si acestia, nezidindu-se pe sine mai inainte si
pe cei ce s-au apropiat de dansii ii vor prapadi. Fiindca cu cuvintele i-au
chemat spre mantuire, iar cu rautatea naravului au facut strambatate celor ce
le-au urmat.
13) Zis-a iarasi : bine este a nu te mania. Iar daca se va intampla, nici o
parte din zi sa nu ti se lase spre patima, zicand : sa nu apuna soarele ( + );
dar tu sa astepti pana ce toata vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a
mahnit ? Nu este el cel ce ti-a facut strambatate, ci diavolul. Uraste boala,
iar nu pe cel ce boleste !
( + ) Efeseni IV 26.
14) Zis-a iarasi : pre cat sporesc nevoitorii, pe atat
intampina mai mare luptator impotriva.
15) Zis-a iarasi : si de la vrajmasul este nevointa intinsa. Ca ucenicii lui
fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevointa cea dumnezeiasca si imparateasca,
de cea tiraneasea si diavoleasca ? Aratat este, ca din masura cea potrivita.
Toata vremea ta sa-ti fie o regula a postului. Sa nu postesti patru, sau cinci
zile si in cealalta sa deslegi cu multime de mancari. Ca pretutindeni, trecerea
masurii este facatoare de stricaciune. Tanar fiind si sanatos, posteste : ca
vor veni batranetile cu slabiciune. Deci, pana cand poti, pune in jitnita
hrana, ca atunci cand nu vei mai putea, sa afli odihna.
16) Zis-a iarasi : cand suntem in viata de obste, sa alegem ascultarea mai mult
decat nevointa. Ca aceasta invata trecerea cu vederea, iar aceea invata smerita
cugtare.
17) Zis-a iarasi : trebuie ca noi cu dreapta socoteala sa ocarmuim sufletul; si
cand suntem in viata de obste, sa nu cautam cele ale noastre ( + ), nici sa nu
sorbim socotelile noastre, ci sa ne supunem celui care este parinte dupa
credinta.
( + ) 1. Corint. X, 24.
18) Zis-a iarasi : scris este, fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii ( + ). Caci a fi intelepti ca serpii, a zis, inseamna sa nu se tainuiasca de catre noi pornirile si mestesugirile diavolului. Cel asemenea din cel asemenea, degraba se cunoaste; iar blandetea porumbului arata curatenia lucrarii.
( + ) Mat. X, 16.