Despre Pomelnice

 

Mijlocirea Biserici este atât de puternica încât şi drepţii au apărut în visele celor vii  cerând rugăciunile Bisericii. Fiind astfel conştienţi de marele ajutor duhovnicesc dăruit celor pomeniţi la Sfânta Liturghie, trebuie să fim mai conştiincioşi în înmânarea numelor  celor dragi nouă – şi a tuturor acelora în nevoi – pentru a fi pomeniţi la Proscomidie.

Majoritatea bisericilor pun la dispoziţie foi de hârtie tipărite special în acest scop (care se găsesc de obicei acolo unde se vând lumânările). Pentru listele mai lungi de nume (pomelnice) care se pomenesc cu regularitate foloseşte un caiet sau registru.

 

Cum trebuie scris un pomelnic cu nume pentru pomenirea la Sf. Proscomidie?

 

  1. Se fac liste separate pentru vii şi morţi; acestea trebuie marcate în susul foii fie cu “Pentru sănătatea  şi mântuirea robilor lui Dumnezeu...” (Pentru vii) fie cu “Pentru odihna  robilor lui Dumnezeu...” (Pentru Morţi sau Adormiţi)
  2. Trebuie folosite numele care a fost primite la botez (pronumele), nu porecle sau prescurtări (Constantin nu Costi, Elisabeta nu Veta). Nu sunt necesare numele de familie
  3. Chiar dacă nu folosim un formular special, hârtia pe care o folosim pentru a scrie pomelnicele trebuie să fie curată şi scrisă frumos, prin aceasta arătându-ne evlavia faţă de sfinţenia pomenirii liturgice. Hârtia nu trebuie să fie şifonată sau plină de ştersături. Scrisul trebuie să fie lizibil, nu trebuie să fie prea mic, sau numele să fie scrise prea aproape, deoarece sunt dificil de citit. Cei care scriu urât pot să roage pe cineva cu un scris mai frumos să le transcrie. Preotul trebuie lăsat  să se concentreze la rugăciune, nu să descifreze scrisuri dezordonate.
  4. La Liturghie pot fi pomeniţi doar membrii Bisericii Ortodoxe (adică doar cei botezaţi ortodox) deoarece părticelele (miridele) care se aşează pe Sfântul Disc reprezintă Sfânta Biserică, trupul credincioşilor Ortodocşi. Cei ne-ortodocşi trebuie trecuţi pe liste separate pentru a fi pomeniţi la alte rugăciuni ale Bisericii.[1]
  5. Dacă pomenim membrii ai clerului (episcopi, preoţi, diaconi, călugări, maici etc.) trebuie să folosim în mod corect rangul acestora, fie şi într-o formă prescurtată: Mitropolit, Arhiepiscop, Episcop, Arhimandrit, Protosinghel şamd.
  6. Se recomandă ca pe pomelnice să fie trecute mai întâi numele celor care fac parte din cler, episcopul locului, preotul, duhovnicul etc; apoi  naşii, părinţii, familia, prietenii şi toţi ceilalţi
  7. Pomelnicele se dau cu lumânare aprinsă la uşa altarului, preferabil înainte de începerea Sf. Liturghii. Odată ce a început Liturghia  (“Binecuvântată este Împărăţia...”) preotului îi este mai greu să citească pomelnicele, mai ales dacă nu are ca ajutor un diacon, deşi, pomelnicele pot fi totuşi aduse, până înainte de Vohodul Mare (Ieşirea cu Sfintele Daruri).

[1] Dintre cei în viaţă nu se pot scoate părticele şi nu pot fi pomeniţi la Sf. Liturghie ateii, apostaţii, adică cei care s-au lepădat de dreapta credinţă în Dumnezeu, vrăjitorii, fermecătorii, sectanţii de orice fel, catolicii, armenii, păgânii, adică cei care nu cred în Hristos, cum sunt mahomedanii şi iudeii. Nu pot fi pomeniţi cei care trăiesc în concubinaj, adică nu sunt cununaţi la biserică, cei ce îşi ucid copii şi nu se pocăiesc, şi care nu se spovedesc din copilărie şi se află în cumpite păcate trupeşti şi sufleteşti. Pe aceştia Biserica îi pomeneşte numai la litie şi acatist, pentru mângâierea familiei.

 

Dintre cei morţi Biserica ortodoxă nu poate pomeni pe atei, pe cei care refuză Sfintele Taine, pe cei care au murit în orice fel de secte, pe cei care s-au sinucis pe orice cale, fiind sănătoşi la minte, pe cei care au murit în păcate grele şi nu s-au spovedit până la moarte, pe cei care au trăit în îndoială de credinţă, în ură şi judecăţi şi au murit neîmpăcaţi şi fără pocăinţă, pe cei ce au hulit şi înjurat pe Dumnezeu până la moarte, pe cei care au făcut vrăjitorie în viaţă cerând ajutorul diavolului, şi au murit în acest greu păcat.  (din Arhim Ioanichie Bălan, Călăuză Ortodoxă în Biserică)